EDITORIAL Cum a ajuns Andrei Nicolescu să fie Bolojanul zilei în fotbalul românesc și de ce poate deveni Răzvan Burleanu tocmai pentru că e cel mai urât acum. Pastila de la Manila cu Gabriel Berceanu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Când Andrei Nicolescu zâmbește în public, inteligența artificială își strânge catrafusele și se ascunde rușinată în clepsidre. Ceva dinăuntru îi blochează omului seninul, într-o secundă! Te simți la stand-up comedy cu gura plină de corcodușe crude.

Andrei Nicolescu e imposibil de savurat. Profil de personaj mult sub cel al clubului pe care îl conduce, îi place teribil să se răsfețe și se chinuie groaznic să nu se vadă asta. Prețios fără a fi scump la vedere, prezent fără a marca momentul. Nu minte, dar nu spune, deși vorbește.

Cu siguranță de adolescent în voce, ascute buzele sub povara construită și întreținută a unui conducător copleșit de frământări, propriul rol sacrosanct și povara oricărei clipe. Chiar și când bate Dinamo, percepi că în destinul lui e o iminentă retrogradare de evitat.

Vezi galeria foto
5 poze

E foarte ușor să îl urăști pe Andrei Nicolescu, Bolojanul fotbalului românesc de azi. Nu doar pentru cele de mai sus, ci mai ales pentru că e unul dintre cei mai buni în ceea ce face, dacă nu cel mai bun de pe la noi.

Și pentru că noi suntem așa cum suntem noi, când vine vorba de urât.

Andrei Nicolescu, de la Bolojanul zilei la Răzvan Burleanu

Nu m-am întâlnit până azi cu Andrei Nicolescu. Am vorbit o singură dată la telefon, i-am cerut o reacție. A fost amabil și corect. Îl „arsesem” aici cu argumente. La fel cum l-am lăudat aici, când am simțit că am de ce.

🚨 FCSB – FC Botoșani, în etapa 5 din Superligă. Start de meci pe „Arcul de Triumf”

21:33

Dinamo pornește ofensiva pentru camerunezul de 22 de ani care joacă în Lituania

21:31

Am închis apelul râzând singur. Senzația închegată în timp, prin analiza „din afară”, era confirmată acum de percepție: Răzvan Burleanu. Am lucrat vreo 10 ani cu Răzvan Burleanu, îndeaproape. Iar Andrei Nicolescu e „fix de-acolo”, crede-mă!

Un Răzvan Burleanu cu 7 ani mai în vârstă decât președintele FRF, dar încă pe drum în tiparul ascensiunii față de el. Tipar pe care îl urmează, nu știu cât de conștient sau involuntar.

Apărut de nicăieri pentru „lumea fotbalului”, a jucat fotbal fără să fie fotbalist și înțelege fenomenul mai profund și mai amplu decât părerologii păziți public exclusiv de cariera din iarbă. Eficient, greu de digerat, perseverent, aspru. Recunoașteți modelul?

Cel mai urât dintre pământenii fotbalului românesc de azi, Andrei Nicolescu e Răzvan Burleanu în primul mandat la FRF. Din ura aceea, Burleanu și-a hrănit vorace șansele de a-și îndeplini misiunea. S-a luptat cu un sistem, era ideal să fie urât de el! Și a învins.

FOTO: SportPictures

Cel mai urât dintre pământenii fotbalului nostru de acum

Că își asumă sau nu asta, că o face ajutat de contextul schimbărilor de generații, contează mai puțin. Azi, Andrei Nicolescu e împotriva unui sistem. Și e urât de aproape fiecare rotiță din el.

Sistemul, adică patroni care doar își împrumută cluburile, primari și președinți de consilii județene încăpățânați în fotbal-politică, dar și personaje din negura politică – „servicii” – business care se distrează controlând din culise câteva cluburi din Ardeal.

Sistemul e Nelu Lingou, PR de mine africane pe tik-tok, contrazicându-și penibil de la o zi la alta propriile verdicte și anunțuri triumfaliste. Și Gigi Becali, îmbogățit prin rețetă imposibil de replicat, patron-antrenor cu destinul limbii de clopot între smerenie și dictatură.

Produse accidentale și excepționale ale unei Românii încă intermediare, care a ieșit din comunism alergând de fericire în fundul gol și care după trei decenii de hălăduit își rupe de tristețe hainele second-hand de pe ea. Iar cum e țara, totdeauna așa e și fotbalul.

Nicolescu și felului lui de a face fotbal e împotriva sistemului de conducători de la Sepsi și Csikszereda, panicați până la lacrimi când investițiile artificiale ale Ungariei se retează politic.

Cum să nu-l urască pe Nicolescu? Ei și hoarda de pseudo-manageri, directori sportivi cu numele și președinți de mucava, sfertodocți majoritatea. Când tupeistul de nicăieri se îmbracă altfel, vorbește altfel și face fotbalul altfel, plus că îi mai și iese?!

Până și Mihai Rotaru și Dan Șucu, sub care întrezărești cluburi moderne și performante, îl urăsc sigur. Întâi, pentru că Andrei Nicolescu e Dinamo, și e de urât. Apoi, pentru că miros pericolul uriaș dinspre el pe termen mediu și lung.

FOTO: SportPictures

Mai repede ia Dinamo un titlu decât scoți de la Nicolescu un titlu!

Îl urăsc pe Andrei Nicolescu foștii jucători ai lui Dinamo de dinainte de ’89. Pentru că „nu mănâncă și ei” azi, deși foarte mulți n-au acumulat nici carte, nici expertiză, crezând că va dăinui comunismul iar după cariera din iarbă vor îmbătrâni liniștiți din „beneficii”.

Îl urăsc foști fotbaliști la Dinamo din ultimele decenii, pentru că e aproape de-o seamă cu ei sau chiar mai tânăr, și are puterea într-un club la care ei simt că li s-ar cuveni și lor, deci picioarele rupte nu conduc instituții. Asta simt! Și ura e un sentiment.

Pe Andrei Nicolescu îl urăsc și mulți din presă. Pe unii nu-i „fezandează”, pe alții nu-i „hrănește” unilateral, nu e nici personaj „de trafic” luat în afara lui Dinamo, nici nu se ceartă pe vorbe care să-ți aducă „unici”.

Mai repede ia Dinamo un titlu decât scoți de la Nicolescu un titlu!

Pe Nicolescu îl urăsc suporterii adverși, o parte din rivalitate fotbalistică, alta de ciudă că n-au unul ca el. Îl urăsc și o parte din suporterii lui Dinamo. Unii pentru că n-au acces la decizie așa cum vor, alții pentru că „nu mănâncă și ei”. Ceilalți, habar n-am de ce.

Dar pe Burleanu de ce-l înjură suporterii? Accept că în crezul ultrașilor trebuie să fii cumva mereu împotriva orânduirii, iar FRF e „Statul” în fotbal. Dar pe el, personal, de ce? Tâmpit cel care încearcă, asemenea mie, să găsească argumente pentru ură, ca și pentru dragoste!

Ce ascunde zâmbetul de stand-up comedy cu gura plină de corcodușe crude

Cronologic, Dinamo trebuie întâi să demonstreze, vara viitoare, că trece de la clubul care nu-și poate păstra titularii spre o constanță palpabilă la nivelul resurselor fundamentale din vestiar. Asta e mai important decât un trofeu în 2027, îndrăznesc să cred!

FOTO: SportPictures

Mai departe, pentru că e cel mai urât acum, Andrei Nicolescu are o oportunitate uriașă să devină Răzvan Burleanu. Asta nu înseamnă președinte la FRF, la LPF, că nu de funcții e vorba: are o șansă amplă să învingă major în fotbalul nostru, asta e esențial!

Și asta e esențial și pentru fotbalul nostru.

Mai știți câtă caterincă s-a făcut pe bunele practici, sustenabilitatea și performanța predictibilă ale lui Burleanu? Și uite cum aducem antrenori străini la juniori la Craiova, spre exemplu, și se umple cu ei Superliga, tocmai pentru bune practici!

Uite cum cluburile tocmai sustenabile se chinuie să fie! Iar performanță întâmplătoare nu ne mai încălzește, ci o vrem predictibilă!

Andrei Nicolescu a fost la Rapid, n-are ce să caute la FCSB. Așadar, fie va rămâne mult la Dinamo, finisând proiectul spre performanță sportivă consistentă, fie va nuanța traseul către altceva în fotbal.

Nu-l văd ieșind curând din fenomen. Ca orice băiat deștept care a jucat fotbal fără să devină fotbalist. Și pentru că îl mistuie devastatoarea perseverență a propriei deveniri. Asta ascunde zâmbetul acela de stand-up comedy cu gura plină de corcodușe crude.

„Pastila de la Manila” cu Gabriel Berceanu

„Pastila de la Manila” este rubrica ProSport în care eroii și antieroii fotbalului la zi se întâlnesc prin metafore tăioase, abordări tranșante și portrete savuroase ale jurnalistului Gabriel Berceanu.

De ce „pastila”? Ne-a luat durerea de cap după Mondialul fără România, eșecurile din cupele europene și tot ce trăim prin Superliga. Dar și pentru că, în acest vertij, lucrurile bune merită și mai mult evidențiate: o pastilă pentru sănătatea fotbalului și a noastră.

„De la Manila”? Gabriel Berceanu scrie din Filipine, de la mii de kilometri distanță, pe baza informațiilor exclusive din miezul evenimentelor, cu stilul său cuceritor și prin filtrul unei experiențe profesionale rare. Combinație unică, o perspectivă de colecție!

Celelalte episoade din „Pastila de la Manila” sunt aici:

• Nelu Lingou pune moț cu Șumudică la CFR – Chipul Fotbalului Românesc
• Adio, Filipe Coelho! Un Klaus Iohannis cu șuvițe, morgă și emoții de betonieră