Poveștile colonelului Velicu, jandarmul respectat de ultrași și cunoscut de toată România după ce a băgat „site-ul de cultură în dubă”: „În 30 de ani nu am folosit vreodată bastonul! Cânt cu galeriile, știu toate imnurile și le fredonez împreună cu suporterii”

Colonelul Marius Velicu activează de 30 de ani în Jandarmeria Română, perioadă în care a făcut parte din sute de acțiuni, de la sălbăticia mineriadelor, până la patosul dus la extrem al derby-urilor bucureștene. În stadioane sau săli, în stradă la mitinguri și proteste sau la acțiuni de menținerea ordinii în țară și străinătate, jandarmul s-a evidențiat și după ce a devenit viral cu replicile sale savuroase, cum ar fi: „luați site-ul de cultură și bagați-l în dubă!”.

Poreclit Conan de ultrașii grupărilor importante din Capitală, Marius Velicu povestește, într-un interviu oferit în exclusivitate pentru site-ul de sport, în biroul său căptușit cu fotografiile strânse în ani, întâmplările unei cariere în care a fost de fiecare dată în mijlocul evenimentelor. În vânt, ploi, pe arșiță, printre frământările oamenilor și bucuriile lor.

Vezi galeria foto
5 poze

La 55 de ani, începând cu această vară, colonelul Velicu a fost numit Inspector- Șef al Inspectoratului de Jandarmi Constanța și s-a retras în calmul biroului, la malul mării. Pe perete rămân zeci de fotografii care traduc mii de povești. Unele împărășite pentru ProSport.

Interviu cu Marius Velicu, jandarmul respectat de ultrași: „I-am apucat pe Mincea, Nicu Galerie, Jean Pavel și Barză. Acum galeriile sunt concentrate, cum zicea Moromete, pe alte prostii”. EXCLUSIV

Pentru început aș vrea să știu dacă v-ați făcut un bilanț, vreo socoteală, în 30 de ani de carieră cam la câte evenimente sportive ați participat?

Din ce-a ajuns să trăiască Adrian Diaconu. „Rechinul” face bani dintr-o meserie nouă la Air Canada

23:45

Filipe Coelho, mesaj mobilizator după Petrolul – Universitatea Craiova 0-4 în Cupa României: „Nimeni nu are timp să se relaxeze”

23:42

Socoteala ar fi ușoară, câte meciuri ar avea loc lunar în București, câte etape într-o lună și câte echipe care joacă acasă. Cred că ar fi cam 500-600 de meciuri în 30 de ani. E ceva, nu sunt fotbaliști cu 600 de meciuri jucate!

În documentarea noastră să știți că liderii galeriilor din București ne-au vorbit frumos despre dumneavoastră. Ne-au spus că ați avut o parte de înțelegere, într-un conflict care pare etern între ultrași și jandarmi. Care este secretul?

Înțelegere în limba română are o grămadă de sensuri, poate înțelegere la nivel de comunicare. Fie că ești pe terenul de fotbal sau la mitinguri, trebuie să comunici în orice misiune, să existe un schimb de idei, de replici, o comunicare sinceră și empatică.

Poate exista această comunicare cu ultrașii?

Am reușit, deși n-am învățat-o de niciunde. Bănuiesc că te naști cu ea. Trebuie să înțelegi omul, vine să își verse năduful pe stadion după săptămâna de muncă. Cine vine la proteste nu o face de drag. Și de-asta spun că trebuie să ai un schimb de idei cu fiecare personaj. Acum, comunicarea este totul, în timpuri străvechi mai erau și altele. Eu i-am apucat și pe Mincea, pe Nicu Galerie, pe Barză sau Jean Pavel (n.r. foștii lideri de galerie din anii 90 de la Rapid, Dinamo, Craiova și Steaua), marii lideri de galerie din timpurile trecute.

Care era diferența dintre galeriile anilor 90 și cele de astăzi?

Fotbalul înainte era mai bun, mai spectaculos, puțin mai lent, astăzi se joacă în viteză, dar eu știu că pentru alergări există sport separat. Și galeriile pe vremea aia erau mai atente la sport, mai atente la spectacol. Acum și spectacolul e prost și galeriile sunt concentrate pentru… cum zicea Moromete, alte prostii.

Erau mai spectaculoase galeriile în trecut? Eu unul cred că sunt mai spectaculoase în prezent.

Erau și atunci! Acum nu știu ce înțelegeți prin spectaculos, dar să aprinzi un număr infinit de torțe și să lovești copii și femei care sunt la meci… dacă ăsta e spectacol, nu! Eu văd sportul ăsta ca având niște suporteri care să se uite la spectacol și să încurajeze echipele. Și sunt unele meciuri în care suporterii, dacă-i întrebi, nici nu știu cât a fost scorul. Poate și asta e diferența între generații, fiecare crede că a lui a fost mai bună.

Jandarmeria cum s-a schimbat în comparație cu anii 90. Spun că este la un alt nivel de pregătire față de acei ani…

Într-adevăr s-au actualizat și forțele de ordine și spectatorii. E clar, echipamentul, transportul, metodele de intervenție și comunicarea. Eu spun că în România suporterii sunt la nivelul normal, nu se pot compara cu America de Sud, cu unele echipe din Africa, cu turcii, grecii, nemții, chiar englezii. Nu ne putem compara, nici galeriile, nici forțele de ordine.

„Mi-a fost teamă de primul meci al FCSB-ului în Ghencea”

Din cele 500-600 de meciuri la care ați fost în cariera de 30 de ani, există vreun derby care a rămas în amintirea dumneavoastră. Un meci special?

Cea mai mare teamă mi-a fost de venirea galeriei FCSB în Ghencea, prima venire (n.r. partida cu CFR Cluj din august 2023). Și mie mi-e teamă foarte rar. A fost vorba de deplasarea galeriei în cartierul în care, cândva, toți erau steliști… și am avut o strângere, dar am dus-o cu bine, am avut și forță, reacție, Iar misiunea a fost încununată cu succes.

Mi-ați spus că ați încercat, de fiecare dată, calea dialogului, credeți că vorba dulce este mai eficientă decât amenda și, din păcate, în unele cazuri, nu puține, bătaia?

Eu așa am acționat, cu vorba dulce. Chiar dacă la stadioane nu prea e cazul, la mitinguri răbdăm o grămadă de vorbe murdare și acțiuni non-violente, dar care te dor. Trebuie să ai răbdare, să echilibrezi, să fii empatic, să știi de ce vine lumea acolo. Pot să vă dau un exemplu?

Vă rog!

La un miting oarecare vorbesc cu un om și, în trecut, țineau și șase, șapte, opt ore… și ce să faci, mai dialoghezi cu oamenii. Cineva îți spune că are soția bolnavă, a dus-o la spital. Peste șase luni când mă întâlnesc la miting și-l văd pe omul ăla din nou, știi ce fac? Întreb ce face doamna, dacă e bine, dacă a ieșit din spital. Atunci omul ăla o să facă ce-i spun eu, pentru că l-am câștigat. Este o chestie, un mărunțiș, un nimic care face toată diferența.

Apropo de mitinguri. De fiecare dată când se întâmplă incidente, vina cade pe galerii. Mit sau adevăr? I-ați recunoscut pe ultrași la aceste mitinguri?

La misiunile cele mai grele, care sunt din cinci în cinci ani, din zece în zece ani, am mai recunoscut din lideri, dar nu că ar fi venit galeriile organizate. Unele grupuri au fost, 30, 40 de oameni, cam ăsta ar fi adevărul la jumătate. Însă să se organizeze galeriile și să vină, nu am întâlnit! Nici măcar facțiunile toate. Cunoscătorii, printre care cu modestie mă număr și eu, au văzut.

„Dinamo a fost cea mai organizată galerie, acum sunt cei de la CSA. Înainte de meci îmi lipeam abțibilduri pe portavoce cu echipa la care asiguram măsurile de ordine”

Vreau să-mi spuneți, vă rog, care este cea mai dură galerie din București din punctul dumneavoastră de vedere?

Galerie dură? E puternic cuvântul! Cea mai organizată, mai de curând, este CSA-ul. În trecut, în anii 90-2000, Dinamo de departe, ei au avut și cele mai bune coregrafii, idei, au figurat și în topurile internaționale. Rapidul și FCSB-ul au cei mai mulți oameni. Craiova are cel mai frumos imn, acolo cu Rapidul la balotaj. Vă spun ceva, eu cunosc toate imnurile.

Cum așa?

Le cântam împreună cu fiecare galerie.

Tot din strategie face parte?

Da, să mă vadă lumea, făcea parte din comunicare mea cu ei. Învățam imnul și toate cântecele de la toate galeriile. Mimam cum cânt alături de ei, că vocea nu m-a ajutat să întorc scaune la Vocea României. Oamenii citeau pe buze și înțelegeau ce trebuie. Și de fiecare dată i-am anunțat că țin cu Universitatea Craiova, să nu avem probleme. Și dacă eram la galeria oaspete și câștiga echipa lor, mă bucuram cu ei, empatizam. Bine, atunci când câștigau împotriva Craiovei, nu o făceam (n.r. râde). Chiar aveam portavocea la care mai vorbeam și, înainte de meci, îmi lipeam abțibilduri cu echipa la care asiguram măsurile de ordine. Liderii știau că eu țin cu Craiova, dar majoritatea nu. Și ce ziceau? Ia uite, domnul colonel simpatizează cu noi! Aveam portavoce cu toate echipele din București, când eram cu Dinamo o luam pe cea neagră, cu Steaua pe cea albă, cu Rapid pe aia roșie, fiecare cu abțibildurile ei. Asta înseamnă pregătirea de dinaintea meciului, dacă vrei să fie ok, să nu ai probleme. Important e să nu vii arogant, nu știu dacă merge la jandarmi aroganța, dar lipsa de comunicare dă, imediat, în aroganță. Jandarmul nu e arogant, dar din moment ce nu vorbești cu omul, de aici pornește percepția.

Portavocea colonelului Marius Velicu- varianta Peluza Sud Steaua

La un meci ați mimat și cântecul cu cea mai proastă meserie…

Daaaa. Ador melodiile astea! Românul e atât de inventiv, de poet. Ce să mai zică omul ăla când mă vede? Nici nu o să mai cânte, tace și își vede de meci. Asta înseamnă provocări, nu dai sens la provocare, nu ai probleme, simplu.

• Urmăriți în CLIPUL de mai jos întreg interviul VIDEO oferit de colonelul Marius Velicu pentru ProSport

Am fost la un meci de baschet în Kosovo unde a explodat o bombă. Au murit patru oameni”

A fost vreun moment critic pe stadioane în cei 30 de ani de experiență?

Am avut în Kosovo, într-o sală în care se juca baschet, acolo e sportul numărul 1. Era chiar prima zi în care am ajuns, în 20 februarie, seara, 2004, iar la sfârșitul meciului a explodat sala, a fost pusă o bombă în capătul celălalt, în afară, au sărit toate geamurile. Noi eram acolo să schimbăm contingentul prezent în zonă, iar în prima seara m-am dus, asta era misiunea, la meciul de baschet. Atunci am avut cea mai mare teamă. A fost o panică imensă, au murit patru oameni, bomba a fost amplasată sub o mașină, lângă era o unitate militară. Aici în România am cam fost ferit. Am mai fost la România- Ungaria, acum, la ultimul meci. Am apărut și în Daily Mirror când suporterii români au vrut să intre peste unguri pe la inelul 3. Acolo erau cei de la Ferencvaros, noroc că au fost montate vreo șase rânduri de garduri. Am ajuns sus și chiar am folosit spray-ul cu piper împotriva suporterilor români, pentru că eu apăram galeria maghiară. E singura dată în cariera mea de 30 de ani în care am folosit spray-ul!

„Sunt jandarmul care nu a folosit niciodată bastonul”

Cum așa, foarte interesant!

Da, da. Eu sunt jandarmul care nu a folosit niciodată bastonul! Chiar dacă am fost și la mineriadă, la acțiunile de stabilirile ordinii la care am participat și în 2012 când am devenit viral cu site-ul de cultură. Eu când ajungeam aproape de cine urmăream, opream și-i lăsam (n.r. pe manifestanți) să se îndepărteze.

Nu ați folosit niciodată forța?

Poate am dat o palmă, două, punctual, personal să nu doară pe altcineva, dar cu bastonul nu am dat niciodată și am folosit o singură dată spray-ul.

Cu amenzile cum ați stat?

Personal nu dau amenzi, se ocupă alt corp de subofițeri de arme.

Atunci câte amenzi ați propus?

Nici asta, rar s-au dat amenzi din… cum să spun, indicațiile mele. De exemplu la Polivalentă, când a jucat Steaua un meci de baschet. Organizatorul i-a lăsat să intre cu nu știu ce banner mare în sală și mi-au aprins cinci torțe în Sala Polivalentă. Și le-am zis că nu-i lase cu banner mare, dar nu, că au vorbit ei și că sunt cuminți. S-a întâmplat și au fost amendați! Le-am dat amenda minimă, 300 de milioane, cât bugetul lor!

Credeți că spectacolul pirotehnic își are locul pe stadioane? Și dacă da, în ce condiții?

Se poate, dacă își iau firmă specializată, cu torțe care sunt conforme, pot organiza show-uri de artificii de câți bani au. Ei zic că nu se întâmplă (n.r. incidente), dar se întâmplă! Sunt o grămadă de cazuri în lumea în care au explodat în mâini, unii au surzit. Însă să intri, să te ascunzi, să ai emoții, să devii recalcitrant, nu am înțeles asta. Spectacolul e, ok… e ca nunta fără lăutari, dar și lăutarii ăia nu-i aduci că știe vecinul să cânte la acordeon. Dacă vrei să ai nuntă cu lăutari plătește lăutari profesioniști. Așa e și cu petardele, vrei petarde, i-ați firmă și dă cu petarde.

Sunt două mesaje transmise de ultrași în ultima perioadă: „Libertate pentru suporteri” și „nu abuzurilor”. Credeți că Jandarmeria Română face abuzuri?

Jandarmeria Română nu face și nu a făcut niciodată abuzuri. Că unii membri, din ambele părți, au făcut, pădure fără uscături nu există. Ce vă spuneam mai devreme de omul care este urmărit de forțele de ordine și este ajuns. Și v-am dezvăluit că eu opream oamenii mei pentru ca cel urmărit să-și ia iarăși distanță. Să nu-l ajungi, că dacă-l ajungi intervine excesul de zel. Dacă de dimineață stai în cordon până seara la 11 noaptea și la 11 se întâmplă să fie deranj, nu prea mai ai control. Jandarmeria nu are cum să facă abuzuri, nu e construită de așa natură. Că o fi unu, că or fi doi, zece, 20… e un fir de nisip într-o plajă.

În decursul anilor s-a întâmplat să deveniți viral pe rețelele de socializare. De curând ați avut un moment cu doamna Diana Șoșoacă. E mai greu cu un astfel de personaj sau cu liderii de galerii în focurile unui derby?

E același lucru, subiectul e diferit.

Cu doamna Șoșoacă ați avut răbdare multă!

Am avut. Nu poți să ai un dialog cu politicienii. Trebuie să aibă ei un monolog în care-i închizi tu. Ce dialog să ai? Dar trebuie să fii calm, monologul e plin de săgeți la adresa forțelor de ordine și trebuie să treacă pe lângă tine. S-a și enervat respectiva doamnă de cât calm pot să am. Așa trebuie să facă toți, acum fiecare cum își știe corpul. Cu galeriile e altfel, vorbesc ei, vorbești și tu, care urlă mai tare câștigă setul 1. Dar dacă se rezolvă doar la vorbă, e ok, scorul poate să fie oricât.

„Băieții de la site-ul de cultură  aveau urme de cărămidă pe mâini și lovituri la față”

Tot viral sunteți cu replica legată de site-ul de cultură. Ne povestiți, vă rog, cum „ați băgat site-ul de cultură în dubă?”

Am eu mai multe replici virale. E de la protestele din 2012 și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a venit replica aia și că nu eram într-o zi… . Tocmai se terminase misiunea și băieții de la site-ul de cultură curgeau din Centrul Vechi murdari pe mâini de cărămizi și cu lovituri pe la față și mâini. Și ziceau că au fost la muncă. I-am crezut că erau de la site-ul de cultură și am băgat site-ul de cultură în dubă. Acum că nu aș fi știut eu ce înseamnă un site, nu cred că are vreo urmă de adevăr. Dar mi-a ieșit.

Cum ar arătat fotbalul, din punctul dumneavoastră de vedere, fără fenomenul ultras?

Am văzut în Pandemie cum ar fi fără spectatori, nu are nicio treabă cu spectacolul fotbalistic. Asta cu fenomenul ultras nu-mi dă mie pace, dacă ultras înseamnă să vii cu lanțuri pe tine, cu box-uri în mâini și bâte la meci, nu e bine cu ultras! Dacă ultras înseamnă să te ducă mintea să faci o coregrafie de excepție, să-ți aduci o firmă să-ți dea 1000 de petarde la momentul stabilit, aia da, e frumos! Când ultras înseamnă ca tu să nu știi cât e scorul la meci și doar că gândești să prinzi un suporter advers și să-l lași lat pe jos, iar nu e ok. Despre ce vorbim?

Care este cel mai ușor stadion și care cel mai greu din punct de vedere al desfășurării Jandarmeriei?

Cel mai ușor este Arena Națională. Loc mult, intrări multe, ieșiri, iar cel mai greu… ăsta la Ovidiu, o singură intrare care este și ieșirea. O singură cale de acces, nu am mai văzut așa ceva. Vechile stadioane erau… ce era la Rapid, când exista Potcoava, de puneau înainte de meci vaselină pe gard la oaspeți! La gol toată lumea venea pe garduri, iar partea proastă era că între garduri și suporteri eram noi. Atunci nu patrona Legea 4 și stăteam în fața lor. Stadioanele mari sunt ok pentru forțele de ordine, poți să vezi grupurile, sunt o grămadă de chestii tehnice care te avantajează. Îmi aduc aminte de arena de la BNR, FC Național, în Cotroceni. Aoleu! Foarte greu era, nu aveai nici pe unde să parchezi.

Mi-ați spus de Legea 4, mult hulită de ultrași. Cât a schimbat lucrurile Legea 4? Este opera lui Dumitru Dragomir, fostul președinte LPF.

Nu știu dacă a fost opera domnului Dragomir, dar este o lege bună pentru ce s-ar putea întâmpla. Am spus că sunt rare (n.r. incidentele) dar sunt foarte, foarte periculoase. A schimbat, da, a schimbat mult, acum poate fi făcută și mai bine.

Ce înseamnă și mai bine? Mai dură sau mai puțin aspră?

Să mai introducă niște chestii, de exemplu să lase firmele de jocuri exploziv să fie contactate de galerii și să-și facă spectacolul pirotehnic la marile meciuri, totul legal. Nu aș putea să stau cu frica în sân că am o petardă în buzunar. Dar știți cum e cu ultrasul, el vrea să fie cel mai șmecher din bloc, că a băgat el în stadion. Așa a fost mereu, acum 40 de ani se făceau petardele din minium de plumb și bronz de aluminiu cu două pietre băgate în celuloză, petardele vechi cu tuburi de carbid. Astea erau metodele empirice, pionierii ultraseriei.

În Europa sunt campionate în care se poate consuma bere, la noi este interzis consumul de alcool în arenele sportive, credeți că am putea și noi să permitem vânzarea de bere la meciuri?

Până de curând participam la meciurile de rugby de pe Arcul de Triumf cu bere și mici. E și alt spectator acolo. Dar știți cum o să fie românul, nu bea o săptămână și așteaptă să bea pe stadion tot chioșcul de bere. E și partea asta. Am adus la stadion galeria Irlandei de Nord, care a băut bere de dimineață în Centrul Vechi până a început meciul, dacă mai aveam bere și în stadion… noroc că a fost fără alcool și și-au revenit. Poate ar fi posibilă o bere, dar ce faci, dai pe cartelă? Tu nu, mă, că ai băut azi, poți să vii în repriza a doua.

Cum introduc ultrașii materiale interzise în stadion?

Colonelul Velicu a dezvăluit și cum introduc ultrașii anumite materiale în stadion, de la torțe până la mesajele cu texte interzise:

„La un meci între Craiova și FCSB am prins un oltean cu patru făclii în gips. Avea mâna în gips și am avut impresia că e prea mare gipsul față de mânuța lui. Bannerele și le pun pe corp, cea mai ingenioasă mi-a părut când fiecare a avut câte o literă și le montează în stadion, ca la scrabble. Pe unele le mai pun și înainte de meci, cum au CSA-ul sau FCSB-ul stadioanele și nu știu cum pătrund ei acolo. Noi controlăm și au existat multe dăți când am găsit”.