Zbaterile fotbalului mic şi foarte-foarte mic: România – Malta 1-0. Noroc cu Tătă. Unde ziceaţi că vrem să ne calificăm?

8 sep 2019 12123 afişări Nationala
Zbaterile fotbalului mic şi foarte-foarte mic: România – Malta 1-0. Noroc cu Tătă. Unde ziceaţi că vrem să ne calificăm? GEORGE FILIP / MEDIAFAX FOTO

Singură imaginea cu selecţionerul oaspeţilor Ray Farrugia agitându-se ca un leu în cuşcă în minutul 93, în timp ce jucătorii săi presează careul nostru cu 7 jucători, ar fi suficientă ca să încheiem discuţia despre România – Malta.

Până la urmă, cum-necum, târâş-grăpiş, mai cu o paradă a lui Tătăruşanu, mai cu o stângăcie a bieţilor maltezi, mai cu un gol al insularilor anulat pentru ofsaid în minutul 89, îi răzbirăm şi p-ăştia.

1-0 la final, am strâns 10 puncte în 6 jocuri din Grupa F, îndeajuns ca să ne continuăm buchiseala optimist-inconştientă pe marginea clasamentului, cu gândul la calificarea la Euro 2020.

Ce se mai poate spune acum? Spania putea să ne dea joi 8 goluri până la pauză, dar ne-am agăţat de faptul că e superechipă (deşi nu MAI e) şi că am pierdut la limită. Acum, cu Malta, am avut 6-3 la şuturi pe poartă şi Farrugia se uita la ceas încă din minutul 66, îngrijorat că jucătorii săi intră în criză de timp şi nu mai au când să egaleze.

Pentru meciuri de acest tip, oaspeţii au avut cifre aproape neverosimile: 200 de pase reuşite (77% din totalul încercat) şi posesia balonului 40% din timp.

De necrezut. Alo, unde spuneaţi că vrem să ne calificăm?

Rămânem după această victorie cu trei puncte, cu explicaţiile, cu speranţele, cu promisiunile. Urmează Insulele Feroe, apoi meciurile de acasă cu Norvegia şi Suedia. Pe toate trebuie să le câştigăm ca să mergem la Euro 2020.

Până atunci, e momentul să le mulţumim lui Tătăruşanu, fără de care am fi intrat cu 0-1 la pauză, şi lui Puşcaş. Fără ei, în clipa asta contemplam deja o nouă eliminare la jumătatea preliminariilor.

Dar asta e situaţia. Ăştia suntem, trebuie să acceptăm realitatea.

Cu totul.

Cu Contra, care continuă să facă experimente şi să pună jucătorii aiurea în teren. Mi-e şi frică să mă gândesc ce “surprize” ne mai pregăteşte. Nouă, nu adversarilor, că pentru ei s-ar putea numi cadouri.

Cu copiii de la Europeanul de tineret, care încă nu par să-şi justifice locul. Împotriva Maltei, am început cu 5 titulari de la naţionala de tineret semifinalistă la Europeanul de astă-vară. Exceptându-l pe Puşcaş, n-au confirmat. Nici Ianis, nici Cicâldău, nici Rus sau Ştefan. Dar n-avem altă soluţie, trebuie să insistăm cu ei. Şi să sperăm că se vor maturiza.

Cu “consacraţii” de tipul Chiricheş şi Stanciu, care îşi dovedesc, cu fiecare meci, limitele. Atât se poate.

Cu “federalii” şi micile lor combinaţii, imposturi şi incompetenţe. Să ne amintim, totuşi, cine sunt şi cum arată preşedintele FRF şi "ştaful" său, votaţi anul trecut cu 67% de "oamenii de fotbal" băştinaşi. Sau şeful LPF, ales cu 13 voturi din 14 posibile.

Cu echipele de partid şi de primar din campionatul intern, cu patronii nebuni sau/şi hrăpăreţi, cu şefii de cluburi vag alfabetizaţi, dar nărăviţi la comisioane.

Aici suntem, aici am ajuns: România - Malta 1-0.

În orice caz, oricât de dezamăgiţi am fi, ar trebui să ţinem minte că întotdeauna e loc şi de mai rău.

Nu uitaţi, pe 12 octombrie ne aşteaptă Feroe!

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.