EXCLUSIV România lui Gică Hagi, un Eurovision în timpul Premiilor Grammy. Concluziile în alb și negru după prima acțiune a noului selecționer

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

În iunie, când 48 de naționale se pregătesc de Mondial, varianta Premiilor Grammy în fotbal, România lui Gică Hagi e parcă un Eurovision cu bunele și relele lui. Ce ne rămâne după 1-1 la Tbilisi cu Georgia și 2-1 la București în fața Țării Galilor?

Concluziile în alb și negru, potențate de informații furnizate în exclusivitate de tricolori, conturează tabloul momentului la echipa națională. Din ce ne tragem nădejdea până la toamnă și de cât realism avem nevoie pentru a începe iarăși, cu argumente concrete, un drum tricolor?

România lui Gică Hagi, un Eurovision în timpul Premiilor Grammy

Am avut la această primă acțiune a noului selecționer, Gică Hagi, multe coordonate de Eurovision. Debuturi și convocări cu gradul lor de surpriză, retrageri din competiție după anunțarea lotului final, ca la ediția 2026 a concursului muzical.

Vezi galeria foto
6 poze

Am avut, în fapt, un trial tricolor în plină vară. Un concurs pentru a câștiga încrederea lui Gică Hagi, un concurs ca și Eurovision. Cu de toate și mulți pe posturi, proptit în miezul scurtului sezon de nunți al fotbaliștilor.

Arbitru din Qatar în Georgia și absența sonorizării – VAR tocmai pe refrenul minunat al lui Louis Munteanu la București. Sisteme de joc noi, probate în dinamică, posturi schimbate, melodii bune cântate lamentabil și cântece puerile interpretate emoționant.

Selecționerul Țării Galilor a numit fotbalistul României care l-a impresionat și a vorbit laudativ despre Gică Hagi

01:04

Reacția francezilor după ce Metz a dominat-o autoritar pe CSM București în semifinale: „Spectacol!”

00:43

I-a căzut microfonul din mână lui Aioani la Tbilisi iar Borza a uitat unde-i scena la golul galezilor. Dar ce voce are David Matei! Câtă siguranță în prestația lui Adi Rus! Iar Louis Munteanu, precum Australia adusă de departe în estivalul nostru Eurovision… ce nevoie aveam!

Și totuși, curând începe Mondialul. Unii au Premiile Grammy, noi cârpim clasamente prin suflet din voturile emoției și ale unor amicale pustii, într-un concurs pe care tricolorii trebuie să-l câștige în fața lui Gică Hagi, înainte de noi.

Jucătorilor le place cu „Regele”, chiar dacă nu e ușor în România lui Gică Hagi

Gică Hagi a avut o provocare teribilă. Să începi mandatul cu două meciuri când tocmai s-a terminat sezonul, e tare complicat. Fizic, mental, emoțional, ai în vestiar o masă pe alocuri amorfă, iar tu vii defazat. Pentru că ești curios, nerăbdător, pus pe treabă. Și presat de timp!

Dar feedback-ul dinspre jucători e bun spre foarte bun iar asta contează enorm. Din rândul celor care au mai lucrat cu Gică Hagi la club:

„Pe de-o parte mi-era dor de spiritul ăsta pe care doar el îl are, când te face să crezi că poți să muți și munții, te ține într-o concentrare maximă și cere enorm de la fiecare. Ce m-a bucurat e că mi s-a părut, pe de altă parte, chiar mai răbdător și mai calm decât îl știam”

Iar dinspre un tricolor care a luat primul contact cu stilul de antrenor al „Regelui” la această acțiune:

„E o schimbare mare, în mod clar, din mai toate punctele de vedere. De abordare, de stil pe care îl vrea la echipă… Drumul sună foarte bine! Rămâne de văzut însă câți dintre noi și cum vom putea să și punem în practică din tot ce ni se solicită”

De-aici apar și umbrele. Inerente. Când Hagi urlă „joac-o, bă, repede! joac-o!” în minutul 75 în Ghencea de tremură istoria, e posibil ca o privire mută să vină în loc de ecou.

Mediafax Foto

Linia subțire dintre a nu te mulțumi cu puțin și a cere mult prea mult repede

Când analizezi atât discursul public al lui Gică Hagi ca selecționer, cât mai ales fragmentele de meci ce pot fi înțelese după două amicale cu zeci de jucători schimbați și rotiți, simți riscul ca noua abordare să însemne prea mult sau prea repede. Sau prea mult ȘI prea repede.

Iar slăbiciunea nu stă exclusiv într-o incapacitate a tricolorilor de a asimila ori în calitatea lor fotbalistică. E posibil și ca Gică Hagi, în abordarea clar axată pe motivare dincolo de limite, să atingă o supraevaluare periculoasă.

Ne batem cu oricine, să câștigăm cu oricine, locul 1 mereu: toate sunt piese inamovibile din arsenalul discursiv, dar și de pregătire concretă, spun jucătorii, pe care îl utilizează Hagi. Totuși, e o linie tare subțire între a evita să te mulțumești cu puțin și a cere mult prea mult.

Pe la începutul carierei lui Hagi de antrenor se spunea că nu va reuși vreodată să performeze pentru că le cere tuturor fotbaliștilor să joace așa cum o făcea el. Nu era vorba de stil, ci de capacitate, intensitate, gândirea jocului, inteligența fotbalistică.

Ce va fi de-acum încolo? Din păcate, Eurovision nu oferă răspunsuri, doar bucăți de cântece care nu-ți mai ies din creier. Cum ar putea deveni și acest „joac-o, bă, repede! joac-o!”.

Partea bună și partea proastă din acest format Eurovision 

Partea bună cu care rămânem este că Hagi, din nevoia firească de a evalua pe viu punctul de plecare în misiune, a convocat aproape tot ce era clar „convocabil”. Nevoia reală a produs însă și beneficiul de impact public: nu poți judeca prea multe după un trial asumat.

Nici nu prea ai cât și cum să înțelegi din frânturi de meci sau după câte 5 schimbări făcute la pauză, cu alte 3-4 operate pe parcurs. Gică Hagi și-a tras, cu siguranță, concluziile utile. Dar pentru public, formatul acțiunii a devenit și un scut pentru acest stadiu al proiectului „Regelui”.

FOTO: SPORT PICTURES

Partea proastă ține de șansele realiste ca în urma unui astfel de concurs Eurovision să poți implementa direct o nouă abordare tactică eficientă, să găsești un prim 11 competitiv și să nu clachezi în Liga Națiunilor din toamnă. Și mai trist e faptul că am ajuns, însă, aici! De ce?

Pentru că e dezarmant când te gândești că naționala României, calificată entuziasmant la EURO 2024 și cu un turneu final bun, a intrat apoi într-o perioadă de moment zero și schimbare cvasi-totală, iar acum, în vara următoare, o ia din nou de la capăt!

E greu să fixezi lucruri când nu păstrezi viziunea, oricât de largă, a performanței sau măcar elemente din ea. Senzația acută e de Meșter Manole în care a intrat Mircea Lucescu pentru că și-a dorit să o facă fix așa. Iar Gică Hagi acum, tot pentru că așa a ales să înceapă mandatul.

Practic, după povestea Generației de Suflet, noi n-am tras mare lucru de continuitate concretă și firească. Ci am pus punct ca să facem altceva. N-a ieșit. Mai punem un punct acum și începem iar. Din două ediții de Eurovision scoți de-o ediție măcar de Premii Grammy?

Iar cele 12 puncte merg la…

Mai mulți merită evidențiați. Și mai multe elemente, din fericire. Nu sunt puține nici cele îngrijorătoare. Dar îți propun în toate să păstrăm contextul ca sistem de referință obligatoriu: sfârșit de sezon, amicale, debut de selecționer. Să fim drepți, ca să nu fim proști.

Louis Munteanu. Proaspăt, inspirat în multe momente, cu același simți al porții excepțional și calitate în execuții. Înțelege spațiile, le caută însetat dar le și produce. Atacant veritabil. Avem nevoie de el, mai ales pe un post cu uluitor de puține resurse pentru România.

FOTO: SPORT PICTURES

Că a vrut sau nu, Gică Hagi ne-a înțepat că nu știm rolul lui Florinel Coman de atacant central. Dar, din orice unghi ai privi comparativ prin toată acțiunea, și oricât de încăpățânat ar fi „Regele”, să fim serioși…

David Matei a fost „apă vie”. Fotbalist cu profil de mare finețe, din ce în ce mai rar pe la noi dar și pretutindeni. Gică Hagi simte și apreciază aceste caracteristici, în mod special. E un context, așadar, unde cele bune par să se adune.

Și nu-i exclus ca rolul lui Darius Olaru, fotbalist mai vechi de vestiar tricolor, dar care mereu a căutat parcă în gol locul și rostul la națională, să capete acum limpezime și profunzime în același timp, cu Hagi. Are prea multe lucruri bune de oferit Olaru ca România să nu profite!

Mai departe, s-a demonstrat iar, în ciuda perioadei de final în mandatul Lucescu, faptul că e nevoie de tot ce înseamnă Nicolae Stanciu și Răzvan Marin. Apoi, că Ștefan Târnovanu e portar de încredere orice-ar fi, raportat la alternativele din Superliga. Și că Drăgușin e „punct fix”.

Încă o reacție cu nuanță aparte dinspre vestiarul tricolorilor, după această acțiune, din partea unui jucător cu experiență la lot:

„E o senzație pozitivă să vedem că pot să apară unu-doi-trei jucători noi care să aducă plus valoare la națională. Nu știu cum se vede din exterior, dar să știi că am dus greul cam aceiași. Ne dorim forțe proaspete alături, nimeni nu e nebun să creadă că n-am vrea nume noi!”

Adi Rus și o pildă posibilă

O mențiune specială pentru Adrian Rus. Pentru că el nu doar și-a câștigat laudele după 2-1 cu Țara Galilor. Mult mai important mi se pare că reprezintă fără să vrea o pildă ce poate avea impact pozitiv pe termen lung pentru Gică Hagi. Și pentru România lui Gică Hagi.

„Regele” nu-l convocase acum. L-a chemat de urgență, după accidentarea lui Racovițan! După un sezon foarte bun la Universitatea Craiova, cu care a câștigat eventul, Rus a intrat pe parcurs cu Țara Galilor. Să marchezi din corner, cu capul, contra galezilor, asta chiar e ceva!

Apoi, Rus a salvat prin sacrificiul unei alunecări inspirate, din faza porții goale. A încheiat cu banderola României pe braț. El, cel neconvocat inițial. E semnul că și Gică Hagi greșește. Dar și semnul că Gică Hagi poate accepta că a greșit și că remediază eficient din mers.

FOTO: Sportpictures

Generozitatea l-a caracterizat mereu pe Gică Hagi ca antrenor. Iar Adi Rus merita mai mult de la națională în ultimii doi ani. Pentru că avea enorm de oferit, nu din alte motive! Poate că în România lui Gică Hagi va fi diferit.

Un fotbalist serios și dedicat, fără „figuri”, care și-a construit consecvent parcursul prin muncă. Pe care poți baza oricând și oriunde, indiferent de blazonul adversarului. Iar România chiar înseamnă enorm pentru el.

Rămânem pe marginea unei ape și punem tableta la încărcat până la toamnă

Concursul Eurovision tricolor l-a ajutat pe Gică Hagi, chiar și când rudele n-au făcut-o, așa cum Moldova n-a dat punctele așteptate spre România în 2026. Ianis n-a strălucit la Tbilisi, titular și banderola pe braț. Iar analizele cumnatului Gică Popescu…

Când te strofoci să inventezi ceva bun după meciul cu Georgia doar de dragul de-a „zice de bine”, eșuezi și, culmea, faci un deserviciu acut destinatarului. Gică Hagi și-a asumat curajos multe improvizații și noutăți, n-avea nevoie de „calde” penibile.

Cât contează că n-am pierdut cu Georgia și că am învins Țara Galilor în amicale? Contează pentru că Gică Hagi urăște să piardă. Urăște tot ce nu poate accepta. Contează pentru că linia asta vrea să o scrie și în sângele acestor băieți.

FOTO: SPORT PICTURES

De aici încolo însă, nu prea contează. România lui Edi Iordănescu a făcut 0-0 și cu Bulgaria, și cu Liechtenstein, în amicale. Iar apoi, imediat, a bătut cu 3-0 Ucraina în grupele EURO 2024.

Unde e România lui Gică Hagi acum? Pe marginea unei ape. Care nu-i nici suficient de rece cât să potolească setea de performanță, nici suficient de caldă cât să te poți spăla de lacrimile zilei de ieri și alaltăieri.

La toamnă, când vin Suedia, Polonia și Bosnia-Herțegovina noastră de toate zilele și campaniile, ne vom da seama de mai multe. În primul rând, în ce direcție curge apa asta. Și dacă avem mai multe șanse să ajungem undeva sau să ne înecăm.

Până atunci, tableta la încărcat, mâna pe telecomandă! Începe Mondialul! Aceste Premii Grammy la care au prins bilet Curacao și Uzbekistan…