Vestea retragerii lui Chivu de la națională a zguduit fotbalul românesc. La 30 de ani, căpitanul a anunțat că renunță la „tricolor”, după două turnee finale europene (2000 și 2008) și fără să fi ajuns să joace la o Cupă Mondială.
Decizia lui Chivu, anunțată printr-o scrisoare trimisă la FRF, l-a uimit pe Emeric Ienei, antrenorul care l-a titularizat pe fundaș la Euro 2000. Deși regretă pierderea căpitanului, reputatul antrenor crede că selecționerul poate avea soluții. „Vorbind metaforic, antrenorul trebuie să-și închipuie că pe Chivu l-a lovit trenul, că nu mai este. Se pot găsi jucători care pot fi mai eficienți, dar asta timpul o să decidă. Gardoș este un jucător talentat și poate reprezenta o soluție pentru că are potențial”, a spus fostul tehnician al Stelei și al naționalei.
„Va lipsi caracterul lui puternic”
Ienei a făcut și o caracterizare a fundașului interist la națională. „Chivu nu a fost un talent mare, dar prin muncă și inteligență a dominat naționala timp de zece ani. O să ne lipsească mult, a fost un jucător foarte important pentru noi, dar probabil că accidentările și problemele din vestiar l-au făcut să ia această decizie”.
Sursele ProSport susțin că jucătorul lui Inter ar fi dorit încă de anul trecut să renunțe la națională, după accidentul suferit la cap. „Din acel moment, prioritățile s-au schimbat pentru el”, susțin apropiați ai săi. Refulările sale, de pe teren sau de la conferințele de presă, au confirmat că în sufletul său se dădea o bătălie. Iar din această luptă, sacrificată a ieșit naționala. Ieri, cu Chivu titular, Inter a învins Catania cu 3-1, în ultima etapă din Serie A. Cristi mai are Cupa Italiei, după care intră în vacanță. Deja foștii lui colegi din națională se pregătesc să dea piept cu Bosnia, Brazilia și Paraguay.
Nu m-a surprins prea tare, având în vedere cum se comporta Cristi în ultimul timp. A lăsat la o parte ceea ce îl interesează mai puțin, echipa națională Ioan Sdrobiș, primul antrenor al lui Chivu
2000 – După ce debutase într-un amical cu Cipru cu un an în urmă, Chivu joacă primele meciuri oficiale direct la Euro, unde și marchează primul gol în 3-2 cu Anglia
2001 – E căpitan în premieră la un meci de calificare la CM cu Georgia, 2-0 pentru tricolori la Tbilisi – Locul 2 în grupa pentru Mondial, după Italia, pierde barajul cu Slovenia 2002 – Marchează cu Bosnia în preliminariile Euro 2004, 3-0 la Sarajevo – Lipsește cu Luxemburg din cauza unei accidentări, singura absență însă în preliminarii
2003 – Devine din nouă căpitan, după retragerea lui Gică Popescu – Ajunge la meciul 30 la națională și se transferă la AS Roma 2004 – Marchează al treilea său gol, într-un amical în Scoția (3-2) – S-a accidentat la degetul de la picior, oficial la tenis cu piciorul, neoficial căzând pe scări la o petrecere
2005 – Ratează calificarea la CM 2006, locul 3 în grupă după Olanda și Cehia – Joacă în doar șase meciuri din 12 din campania pentru Mondial 2006 – E titular și căpitan în una din ultimele mari victorii ale României, 1-0 în amicalul cu Spania
2007 – Se califică la Euro 2008 câștigând grupa în fața Olandei – În vară se transferase de la Roma la Inter
2008 – Nu trece de grupe la Euro, deși facem două egaluri cu Franța și Italia, pierzând cu Olanda – E titular în toate trei partidele 2009 – Ratăm calificarea la CM 2010 – Lipsește la ultimele meciuri ale lui Pițurcă, revine cu Lucescu -În Serbia e eliminat, singurul roșu la națională
2010 – Se accidentează la cap – E suspendat în primul meci din preliminarii, egalul cu Albania, revine la egalul cu Belarus și înfrângerea din Franța
2011 – N-a jucat niciun meci la națională, rămânând cu 75 de selecții, trei goluri și 50 de banderole de căpitan -Își anunță retragerea oficială
Scrisoarea de retragere a lui Chivu de la echipa națională
„În viața mea a sosit un moment destul de greu la care m-am gândit mereu cu teamă, pe care nu-l mai pot amâna. Cariera de jucător sub steagul României a luat sfârșit. Vârsta, accidentările, intervențiile chirurgicale la care am fost supus în ultimii ani mă împiedică să lupt pe mai multe fronturi. Odată cu această decizie se încheie una dintre cele mai importante etape din viața mea și acum, când privesc înapoi, simt mândrie, onoare și recunoștință. Am fost, sunt și voi fi cât voi trăi unul dintre cei mai înfocați suporteri ai echipei naționale a României, al cărei căpitan am avut onoarea să fiu. 12 ani am fost parte din familia naționalei României, am avut privilegiul să înscriu goluri sub steagul României, să joc fotbal cu imnul nostru răsunându-mi în minte și să alerg până la ultima fărâmă de energie pentru mândria românilor mei. Am făcut-o din toată ființa, ca sportiv și ca român. Mi-e greu să mă opresc din acest drum, însă știu că nu voi înceta niciodată să fiu român, să susțin sportivii și fotbaliștii români și să fiu cel mai mare fan al echipei naționale. Inima mea bate pentru țară și pentru familia mea și asta nu se va schimba niciodată, indiferent de vârstă sau de starea de sănătate. Aș vrea să le mulțumesc din tot sufletul tuturor celor care m-au sprijinit în cariera de jucător al echipei naționale, antrenorilor, colegilor, echipei, Federației Române de Fotbal, suporterilor, familiei, soției mele și celor două fetițe ale noastre, pentru acești 12 ani care mi-au schimbat viața. Hai România! Să fim mândri că suntem români!
Cristian Chivu, român și jucător de fotbal
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER