www.prosport.ro prezintă 10 jucători care au intrat cu fast în fotbalul mare, dar care nu au reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. Fotbaliști văzuți la un moment dat de antrenorii lor drept adevărate „mine de aur” sau înlocuitori perfecți pentru piesele grele ale „Generației de Aur”, dar care ne-au arătat însă cât de scurt e drumul de la glorie la anonimat și ne fac acum să ne întrebăm „ce-ar fi fost dacă…” Tibi Lung – Fiul cel mare al celebrului Silviu Lung a debutat în Liga I la doar 18 ani (Dinamo – Craiova 3-0) și a fost văzut instantaneu drept un demn urmaș al celui care a strâns 77 de selecții în prima reprezentativă. La 20 de ani a fost transferat de Steaua, însă asccensiunea sa s-a oprit aici.
A devenit celebru mai degrabă pentru gafa imensă din partida Dinamo – Steaua 3-2, din 2000, când trupa din „Ștefan cel Mare” a cucerit titlul chiar în fața rivalilor ‘de moarte’.
Narcis Raducan – „E noul Hagi”, a spus Țiți Dumitriu în momentul în care Steaua a realizat transferul jucătorului ce abia împlinise 21 de ani. A jucat 32 de meciuri pentru Steaua în sezonul 1995-1996 și a fost pe teren în confruntările „roș-albaștrilor” cu Juventus sau Rangers, din Champions League.
A fost apoi împrumutat pentru un sezon la Bacău, după care a revenit în Ghencea. Nu a reușit să se impună însă și au urmat aproape 10 ani de „căutări”, până a pus în cele din urmă ghetele în cui. În prezent este manager sportiv la Unirea Urziceni.
Radu Niculescu – A debutat în Divizia a la doar 16 ani și era văzut de majoritatea specialiștilor drept cel mai promițător atacant român al momentului.
A „bifat” de-a lungul carierei toți granzii Capitalei (inclusiv FC Național, în perioada în care „bancarii” se luptau pentru titlu cu Steaua). A făcut pasul spre fotbalul cu adevărat mare când se apropia de 30 de ani, fiind luat de Mircea Lucescu la Galatasaray. Momentul de vârf al carierei e reprezentant de golul marcat de acesta lui Liverpool, în grupele Champions League.
Deși a primit numeroase șanse, Radu Niculescu a dat întotdeauna seznația că nu și-a atins potențialul maxim, viața extrasportivă dezechilibrată fiind principala piedică.
Dennis Serban – Lansat la Farul Constanța, Șerban a ajuns la Steaua la doar 20 de ani, în 1996 – an în care a debutat și la națională, și în mai puțin de un sezon îi avea deja la picioare pe fanii formației din Ghencea.
Tehnica sa în regim de viteză și execuțiile surprinzătoare au atras imediat atenția marilor cluburi din Europa, iar Valencia a reușit să obțină semnătura mijlocașului stelist. Deși toată lumea aștepta ca jucătorul să explodeze sub comanda lui Claudio Ranieri, acesta s-a stins în mod inexplicabil. Neobișnuit cu statutul de rezervă, Dennis a fost împrumutat la Villarreal și apoi la Elche, însă nu și-a regăsit forma.
În 2006 a ajuns la Dinamo sub comanda lui Mircea Rednic, unde nu a reușit să se impună printre titulari, dar a devenit din nou campion al României și a oferit o mostră a talentului său, chiar în fața Stelei.
Ionut Luțu – „HagiLuțu” a debutat în primul eșalon în 1994 la FC Național și a fost transferat de Universitatea Craiova în 1996, unde a înscris 23 de goluri în două sezoane. A fost cel mai bun jucător al naționalei U21 în preliminariile pentru CE 1998, fiind golgheterul grupei de calificare.
În 1997 a ajuns la Galatasaray, unde mai jucau Hagi, Gică Popescu și Adrian Ilie, însă nu a reușit să confirme. După încă un sezon petrecut la Craiova, Luțu a fost cumpărat de Steaua, unde nu a reușit să se impună deși a primit numeroase șanse. A fost momentul când a devenit clar pentru mulți că mijlocașul nu va depăși niciodată un anumit nivel.
În 2000 a plecat în Coreea, unde a reușit „performanța” de a găsi lăutari români, pe care i-a și luat ‘acasă’ pentru o petrecere ad-hoc.
Sabin Ilie – Mai mic cu un an decât Adrian „Cobra” Ilie, Sabin a explodat la 20 de ani, când a ajuns la Steaua.
A gâștigat titlul de golgheter în sezonul 1996-1997 cu un total de 31 de goluri în 31 de meciuri și toată lumea era convinsă ca Sabin va deveni un fobalist mai mare decât fratele său. A urmat transferul la Fenerbahche și… atât!
Sabin a schimbat de-a lungul carierei 21 de cluburi și a avut multe momente (FC Național – 2000, Dinamo – 2001, Rapid – 2003) în care părea că are forța să renască, însă a fost implicat în diverse scandaluri și nu a „prins rădăcini” la nicio formație pe la care a trecut.
Catalin Cursaru – A fost adus la Bacău în 2000 și a devenit aproape instantaneu un atacant de temut în Liga I, deși numele său nu spunea nimic.
După doar un sezon a câștigat titlul de golgheter, cu 17 reușite. Întrebat cum a reușit să „ascundă” un asemenea talent, președintele de pe atunci al moldovenilor, Gheorghe Chivorchian, a explicat că vârful înscrisese o mulțime de goluri în partidele amicale, dar că multe dintre ele fuseseră atribuite altor jucători, pentru a nu atrage atenția asupra „bijuteriei” clubului.
În 2002, Steaua, Dinamo și Hertha Berlin au insistat pentru transferul atacantului, însă băcăuanii au refuzat atunci toate ofertele. „Atunci eram pe val. Aveam salariu foarte bun la Bacău. Dacă mă transferam în Germania, sigur altul îmi era destinul […] Poate am fost prea orgolios. Nu prea am lăsat de la mine, dar nu am ce să fac. Ă‚sta sunt eu”, spunea Cursaru în urmă cu doi ani.
Timpul a trecut, transferul nu a mai venit, iar Cursaru s-a cufundat în anonimat.
Marius Sava – Coleg de generație și de „apucături” cu Ionuț Luțu, Marius Sava a debutat în Divizia A în tricoul Universității Craiova, la 17 ani. Văzut drept unul din cei mai talentați mijlocași ai generației sale, Sava nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor.
Deși a fost curtat aproape în fiecare pauză competițională de marile echipe din Capitală, „Savarină” a rămas la Craiova, unde s-a plafonat. În 2001 s-a transferat la Genoa, în Serie B, dar nu a confirmat și a făcut cale întoarsă.
Adrian Pitu – Unul din cei mai talentați jucători lansați de Farul Constanța a debutat cu gol în Divizia A, la puțin timp după ce împlinise 19 ani. În ciuda calităților sale incontestabile, Pitu nu a reușit însă să confirme, fie că a jucat la Sportul Studențesc, Dinamo, Rocar sau Steaua.
Nicolae Mitea – La 25 de ani, Mitea e cel mai tânăr jucător din acest top și are șansa de a ne demonstra că am greșit în ceea ce îl privește. La 15 ani a dat probe de joc pentru Barcelona, iar la 17 a debutat în Liga I pentru Dinamo.
Fost coleg cu Ciprian Marica la juniorii lui Dinamo, Mitea a hotărât să plece la Ajax înainte de a realiza ceva notabil în fotbalul românesc și se părea că a ales corect. La doar 18 ani avea deja 23 de meciuri în prima echipă a olandezilor și 7 goluri în prima ligă. Debutul în națională a venit firesc, tot în 2003.
Declinul lui „Nicki” a început în 2005, când a suferit o accidentare la genunchi care l-a ținut departe de gazon. De atunci, Mitea nu a mai prins aproape deloc prima echipă a lui Ajax, iar Marco van Basten a decis în 2008 să renunțe definitiv la jucător. A ajuns la Dinamo, unde nu a reușit să confirme, iar acum e liber de contract de peste șase luni.
„Fără accidentări, acum jucam la Barcelona sau la Real Madrid. La Ajax am jucat cu Sneijder, cu Van der Vaart, care sunt acum la Real Madrid, cu Ibrahimovici și Maxwell, de la Inter…„, Nicolae Mitea.
Ai și alte exemple? Ce fotbalist român ar mai trebui adăugat în această lista?
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER