Unde le e norocul?

Acuzați că au câștigat cu mare șansă meciurile cu FC Argeș și Pandurii, timișorenii au intrat turați la maximum cu Gaz Metan.

De data asta, au lăsat însă norocul în vestiar, iar echipa a comis o adevărată orgie a ratărilor, din primele minute. Rând pe rând, Curtean, Parks, Bucur sau Bădoi au ratat din toate pozițiile și cu toate procedeele tehnice cunoscute, spre exasperarea unei galerii care a cântat aseară mai frumos ca oricând în acest campionat. De cealaltă parte, Pustai a gândit un plan tactic aerisit, cu destui jucători în atac ca să nu se simtă aglomerație în apărare, dar fără curajul aferent celui care vrea să dea gol. Fără gol, dar cu cinci ocazii până la pauză, Balint a trecut la măsuri drastice în a doua repriză.

Slovenul Dare Vrsic a fost trimis în locul „absentului“ Abiodun, dar antrenorul l-a lăsat pe teren pe Borbely, aflat nici la creație, nici la închidere… Cu toate astea, atacurile au continuat, dar Gigel Bucur a stat mai mult ca servant, iar Parks ca mână moartă, ceea ce i-a și adus înlocuirea. În atare condiții, banda stângă s-a pus pe șutat, prin Latovlevici și Karamyan, dar Vâtcă nu a avut emoții decât la intervențiile unde era să își accidenteze câte un coleg, din prea mult elan. Ca idei tactice la „găzari“, au predominat atacul firav pe stânga, în special în prima parte a meciului, dar și tăvălirea pe gazon, procedeu practicat cu mult cinism în huiduielile tribunelor.

Pe final, timișorenii au cerut un penalty, dar arbitrul Danșa, care i-a îngropat în cartonașe pe oaspeți, nu a mai arătat nimic, consfințind o remiză în care bănățenii au arătat ce înseamnă să joci fără noroc.