Tragedie haioasă

Nu scrie nicăieri că titlul trebuie să dea din coadă pentru Dinamo măcar din doi în doi ani. De două decenii, Liverpool farmecă în finale europene de legendă, înalță cupe continentale câștigate fabulos, dar acasă n-a mai pupat un titlu de campioană din 1990. Nu de doi-trei ani. La Dinamo e însă înmormântare pentru ceea ce-și închipuie că e al doilea sezon ratat. Locul doi se traduce numai în apocalipsă. Trebuie ras totul, să nu mai rămână cărămidă pe cărămidă. Chiar și bucătarul trebuie declarat liber de contract. Ce tragedie haioasă!

Dinamoviștii, toți, din interior sau de pe margine, foste glorii venerabile sau ultrașii de pe Barbu Văcărescu, se revoltă pentru că nu pricep ce li se întâmplă. Victoria și Flacăra Moreni au murit de mult, au dispărut și lacheii gen Onești sau Mioveni, iar doar mijloacele specifice ale suporterilor cu vipușcă și epoleți de la „economic” nu mai garantează titlul. Chiar și acolo unde părea că nu se întâmplă nimic, niciodată, în Liga lui Mitică, balonul s-a mai învârtit, dar Dinamo a încremenit în vremurile în care era lăsată să defileze doar cu brandul. Acum e pe cont propriu și nu se descurcă fără protecție precum elevul premiant până în clasa a 4-a pentru că învățătoarea era prietenă de familie, iar din a 5-a dă din colț în colț cu profesori diferiți la fiecare materie. Nu mai e de-acum mai egal decât colegii de clasă. Fără start furat mai câștigă și CFR, și Urziceni.