Sărutul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Poantă colosală, confuzie providențială. La meciul de Cupă cu Petrolul, galeria vișinie striga din rărunchi "demisia”, iar lui Peseiro i s-a părut că e scandat numele lui Cesinha! Salvatorul calificării. Portughezul iar n-a priceput nimic, dar le-a potrivit cu glezna fină a lui Cesinha. Au fost singurele clipe la care a fremătat galeria bosumflată, dar oare cum ar fi reacționat emo-peluza dacă afla justificarea pentru care Cesinha a primit Trofeul Fair-Play, premiu simbolic care supraviețuiește miraculos printre atâtea lături și reacții mitocănești?! Așa s-a ajuns ca gestul lui Cesinha să ni se pară măreț, când de fapt el era doar naiv, sincer și înainte de toate banal oriunde în lume. Și-a îmbrățișat fostul antrenor, pe Rednic, înaintea derby-ului cu Dinamo sub ochii injectați ai unui Giulești căruia nu-i era de ajuns producția de ouă pe tarabele din toate piețele sectorului 1 pentru a-l primi pe Rednic. Cesinha l-a sărutat, după care, tot fair-play, l-a înjunghiat cu golul decisiv. Cum ar zice Humphrey Bogart, doar o chestie de viață și de moarte.

Ca să aibă măcar o șansă firavă, mesajul ar trebui poate scris invers, ca pe mașinile de Salvare sau Poliție pentru a fi citit corect în oglinda retrovizoare. Câteodată se mai dă cineva deoparte, deși nu e recompensat nici cu prime, nici cu puncte.