Regăsire

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Cât de simplu pare totul în Giulești fără fanfaronul Peseiro pe bancă și cu Copos exilat, ca Ovidiu, pe țărmul de la Eforie! Nu? Echipa joacă, asudă, adună puncte, se împlântă în coasta podiu­mului, galeria freamătă, cântă, se stă iarăși la coadă pentru abonamente. Peisaj idilic, un pastel în contrast evident cu pânza fumurie schițată cu nici jumătate de lună în urmă, când părea să revină moda retro, colecția de toamnă. A matineelor de acum trei decenii pe vremea când Rapid nu știa al cui copil mai e. Retro au rămas însă numai tricourile, fără sponsor și pe piepturile lui Manea și Rada odinioară.

Tot după două meciuri consistente, cu miez, în tur, Rapidul era creditat cu cel mai puternic lot din prima ligă. E incredibil cum a putut Peseiro să dea peste cap un grup care se așeza, se omogeniza ca aluatul pentru cozonac! Portughezul a spart armonia în bisericuțe, a ațâțat, a nedreptățit rânjind. Doar un naiv își poate închipui că, fără frapiera care-l lega de Boya, acum Bozovic e și cuminte, și devreme acasă. Regulile și concesiile stau însă de-acum la aceeași masă. O echipă buimacă, roasă de neîncredere, în care mulți se priveau chiorâș, asta a moștenit Marian Rada. E prea devreme pentru concluzii, nu și pentru o constatare. Rada a unit iarăși vestiarul, i-a descrețit fruntea, i-a injectat încredere. E măcar un punct de pornire.