Dimineață rece de toamnă. Nu contează că e luni, miercuri sau joi, ritualul e oricum același, indiferent de ziua săptămânii, mai puțin weekend-ul. Undeva, în spatele Pro TV. La poarta școlii, un bărbat între două vârste îi pune micuței ghiozdanul în spate, urmează un „să fii cuminte, tati!”, după care pleacă. La antrenament.
Puțini îl recunosc în bărbatul în trening pe Emil Ursu (foto medalion), sfertfinalist al Cupei UEFA în 1988, cu Victoria București, și apoi tehnicianul care a avut un rol major în evoluția carierei lui Ciprian Marica, pe care l-a pregătit câțiva ani la juniorii dinamoviști. Acum este director tehnic la Astra Ploiești, în Liga I, dar perioada aceea, în care a lucrat cu copiii, nu o va uita vreodată.
„La 14 ani arăta ca de 18!” Și el, la rându-i, produs al clubului Dinamo, Emil Ursu a renunțat mai degrabă forțat la activitatea de fotbalist, puțin după 30 de ani, din cauza unei accidentări urâte. Așa că a intrat în corpul de antrenori al grupării din Șoseaua Ștefan cel Mare. Se lasă cu greu convins să vorbească despre fostul său elev: „Ce rost are? Nu-mi place mie să mă laud prin ziare că l-am scos pe ăla sau pe ăla! Și dacă nu eram eu, Marica tot ajungea mare, pentru că a avut tot ce-i trebuia ca să reușească!”.
Până la urmă, acceptă să deschidă cutia cu amintiri, mai degrabă tras de limbă decât din proprie inițiativă. „Avea 14 ani și jumătate când l-am promovat la echipa de tineret, la Dinamo. Mulți au spus că sunt nebun, că-l forțez, dar le-am răspuns că, dacă îl mai las la grupa lui, se plafonează, nu mai are ce arăta acolo. Păi, la 14 ani era deja înalt cât unul de 18, avea forță, avea viteză, era în firea lucrurilor să-l împing spre mai sus! La tineret, chiar jucând cu alții mult mai mari ca el, am încercat să-i acord încredere, să-l responsabilizez. I-am dat banderola, l-am pus să bată penalty-uri în jocuri oficiale”.
„Îți bați joc de mine?!” Și i-a aruncat contractul! În 2000, când Ciprian a împlinit 15 ani, Dinamo i-a chemat părintele la club, pentru a-i face puștiului contract, așa cum se proceda cu toți cei care erau de mare perspectivă. Apropiați ai jucătorului povestesc faptul că Mircea, tatăl lui Ciprian și patron al unei firme de construcții, a intrat în birou la Cristi Borcea cu un contract deja făcut, în care, printre alte clauze, cerea ca 20 la sută din suma obținută pe un viitor transfer al copilului său să intre în contul acestuia. Când a văzut hârtiile, Borcea a luat foc! Le-a aruncat pe jos, prin birou, și i-a strigat tatălui lui Ciprian: „Ia astea de aici! Îți bați joc de mine? Nu mă mai interesează, ia-l și du-l unde vrei!”.
Mircea Marica a luat hârtiile și a plecat supărat de la club. Pe fir a intrat Ionuț Chirilă, fost antrenor la copii și juniori la Dinamo, care a încercat să-l ducă pe Ciprian în Franța, vorbindu-se atunci de Nantes și de St. Etienne. Cel care a rezolvat atunci problema a fost tot Ursu. „Auzisem că nu s-au înțeles, așa că m-am dus la Borcea și i-am zis să facă orice, dar să țină copilul la club. «Pe ăsta o să iei milioane de dolari la 18 ani! Ai înnebunit, vrei să-l pierzi gratis!?», i-am spus. «Serios? Chiar face atâția bani?», s-a mirat el. A lăsat orgoliul deoparte, l-a îmbunat pe tatăl jucătorului și, până la urmă, s-au înțeles. Nu știu în ce variantă au încheiat contractul, că asta nu mai era treaba mea”. „La 15 ani avea gagici… Niște frumuseți!” Copilăria lui Ciprian Marica este, într-adevăr, atipică pentru un fotbalist de succes. „Vă spun – continuă tehnicianul -, el oricum ar fi ajuns sus, îți sărea în ochi imediat. Pe lângă talent și calități fizice a avut o ambiție fantastică de a reuși, lucru foarte rar întâlnit la un copil de bani gata. Avea tot ce-și dorea acasă, dacă nu-i plăcea fotbalul, nu reușea. Copil fiind și locuind lângă Lacul Tei, adică foarte aproape de Dinamo, el venea la antrenament adus de unchiul său, cu Mercedesul! La 15 ani avea gagici… Niște frumuseți! S-a dezvoltat mult mai repede ca alții”.
Pe partea fotbalistică, fostul său antrenor completează: „Când am fost detașat să lucrez la Câmpina, unde activa echipa a doua a clubului, care evolua în Divizia C, l-am luat și pe Marica – avea deja 16 ani -, dar și pe Mitea și pe Pulhac. Ciprian venea numai la jocuri, pentru că în timpul săptămânii el deja se antrena cu echipa mare de la Dinamo. Oricum, el și Mitea făceau diferența la meciuri la Câmpina, nu puteai să te ții după ei”.
Tot Ursu l-a ochit și pe Mitea Emil Ursu povestește cum a scos în față un alt fotbalist care, dacă ar fi fost serios, ar fi putut deveni mare: „Eram cu puștii mei de la Dinamo, cred că aveau 13 sau 14 ani atunci. Era un turneu de sală la noi, la Dinamo, iar printre echipele invitate era și Juventus Colentina. Am jucat cu ei, le-am dat 9-4, 10-4, nici nu mai știu, dar toate golurile lor le-a marcat unul mic și uscat, care le-a înnodat picioarele alor mei. Pe puști îl chema Mitea… După meci, m-am dus imediat la Borcea: «Ia-l imediat pe ăsta, o să ajungă superfotbalist. Nu știu cu cine vorbești, dar ia-l!». S-a dus, a vorbit cu maică-sa, cu antrenorul lui de atunci, nu știu ce și cum a făcut, dar a rezolvat și l-a adus la Dinamo. Mare păcat de el că, după debutul fulminant în fotbalul mare, nu s-a realizat pe măsura calităților pe care le avea!”.
Carte de vizită Cine e Emil Ursu • născut la 14 ianuarie 1964 • crescut de la 8 ani de Dinamo • cluburi la care a evoluat: Victoria București (1982-1990), FC Argeș (1990-1992), Progresul București (1992-1993), Unirea Alba Iulia (1993-1994)
S-a apucat să numere banii la negocieri! Transferul lui Marica de la Dinamo la Șahtior Donețk, la numai 18 ani, după turul sezonului 2003-2004 – pentru două milioane de dolari preț oficial -, a marcat și un moment mai puțin știut, dar care, povestit de o persoană din anturajul celor care s-au ocupat de transfer, a rămas în folclorul fotbalului nostru. Se spune că, pentru a-l convinge să vină, ucrainenii au acceptat să-i plătească jucătorului la semnătură, peste contractul propriu-zis, 30 la sută din suma totală a contractului care se întindea pe 4 ani (variantă neconfirmată însă vreodată oficial)! Partea amuzantă a avut loc atunci când Mircea Marica s-a văzut cu atâția bani în față – peste un milion de dolari, în teancuri de bancnote de câte 10.000. Tatăl fotbalistului s-a apucat să-i numere! În momentul acela, impresarul Giovani Becali, prezent la discuții, a izbucnit și a aruncat cu banii în sus. „Ce faci, mă? Ai înnebunit? Doar nu vrei să numeri banii aici, ne facem de râs în fața ăstora! Lasă-i naibii! Dacă lipsește ceva, îți dau eu, de la mine!”, i-a strigat impresarul, în timp ce banii zburau prin încăpere precum confetti.
Marica senior a scăpat de faliment Apropiați ai jucătorului de la Stuttgart au povestit pentru ProSport că milionul de dolari primit de Mircea Marica (foto jos)la transferul lui Ciprian la Șahtior a fost decisiv pentru viitorul afacerilor familiei. Din câte se pare, la acea perioadă, firma de construcții a lui Marica senior avea probleme mari de lichidități, fiind foarte aproape de faliment. „Comisionul primit de la Ahmetov a fost salvarea afacerii. Milionul de dolari a repus firma pe picioare”, au povestit sursele ProSport. (Iulian Vâlvoiu)
Peste cinci milioane de dolari lipsă! În iarna 2003-2004, când Marica a fost transferat la Șahtior Donețk, suma plătită cu adevărat de ucraineni în schimbul fotbalistului a stârnit mari suspiciuni. Presa a remarcat că între anunțul făcut de Șahtior – care a spus că a plătit 7,8 milioane de dolari – și cel al dinamoviștilor – care susțineau că s-au achitat doar 2,6 milioane de dolari – era o diferență uriașă. Exista bănuiala că suma de 5,2 milioane de dolari lipsă a fost împărțită „pe sub masă” de diverse persoane implicate în transfer. Întâmplător sau nu, doi dintre protagoniștii acelei tranzacții, fostul impresar Ioan Becali și acționarul dinamovist Cristi Borcea, sunt acum inculpați în „dosarul transferurilor”. (Matei Udrea) Primele erau aduse la vestiare cu valiza! Faptul că ucrainenii i-au plătit lui Marica bani-gheață la semnătură nu trebuie să mire. Până nu cu mulți ani în urmă, aceasta era procedura obișnuită a achitării primelor de victorie chiar și la cluburile mari din Ucraina, adică Șahtior, Dinamo Kiev și Dnepr Dnepropetrovsk, chiar dacă sumele erau consistente. În afara lui Raț, care continuă să evolueze pentru trupa din Donețk, și a lui Marica, transferat de acolo în urmă cu trei ani, la Șahtior au mai jucat, de-a lungul anilor, Marian Aliuță, Daniel Chiriță, Daniel Florea și Cosmin Bărcăuan, iar unii dintre ei au povestit cum au rămas șocați când, după meciurile victorioase cu Dinamo Kiev – cele mai importante pentru Șahtior -, un oficial de la club intra în vestiar și scotea teancurile de 10.000, 15.000 sau 20.000 de dolari, dintr-o valiză diplomat, pe care le înmâna fiecărui jucător!
16 ani și 7 luni avea Marica atunci când a debutat în Liga I pentru Dinamo, la un meci cu FC Național, scor 0-1
18 ani și o lună avea Marica la debutul în națională, pe 16 noiembrie 2003, 0-1 cu Italia
articol scris de IOAN VIOREL
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER