OPINIE | Ce înseamnă spiritul de luptă al lui Dinamo? Bogdan Savin, despre haosul din Ştefan cel Mare

17 iul 2019 3038 afişări Liga 1
OPINIE | Ce înseamnă spiritul de luptă al lui Dinamo? Bogdan Savin, despre haosul din Ştefan cel Mare

Te uiţi pe clasament, după prima etapă, şi Dinamo e ultima. Îţi zici că nu te-ai trezit bine, că n-ai băut cafeaua şi ţii ziarul invers. Dar, eşti perfect conştient, cafeaua e servită deja şi te loveşte realitatea: E ultima! Dacă eşti puriu te gândeşti la echipa care juca semifinalele Cupei Campionilor Europeni, dacă eşti mai tânăr îţi vin în cap imaginile cu spartanii, cu titlul adus de Rednic, dar dacă eşti un puşti care iubeşti Dinamo, ce faci?

Ce imagini îţi trec prin faţa ochilor, ce amintiri frumoase ai? Iubeşti echipa din poveştile spuse de cei mai mari, din imaginile de pe youtube, pentru că tu nu ai trăit bucuria unui titlu, ai cunoscut doar acum doi ani o Cupă a Ligii, ceva fără însemnătatea de a fi cel mai bun din România. Şi, auzi, tot la cei mari: Unde e spiritul de luptă al lui Dinamo? Dar, ce înseamnă asta, te gândeşti, stând în tribună, ud, pe frig, şi privind în gol pe un stadion trecut de vreme şi de interese obscure.

Şi auzi ce spun cei mai mari şi cum era un derby şi cum simţeau toţi care avea legitimaţie de sportiv la Dinamo. Două exemple. Primul e povestit de un fost baschetbalist în Ştefan cel Mare, Radu Abramescu. El şi colegii săi au câştigat un meci la o diferenţă de doar zece puncte şi luni, la prima oră, Cornel Dinu, pe vremea aceea preşedintele Clubului Sportiv, a venit în faţa echipei. Sportivii, unii cât bradul, au plecat cu toţii capetele! Mister i-a invitat părinteşte la o cafea, plus un şpriţ slab, şi a vrut să afle de ce echipa nu a învins la 25 de puncte diferenţă. "Când intra pe teren Dinamo, nu te gândeai că pierzi, că, hai, că facem un egal. Vă confirm asta. După ce am început să joc baschet, după anii '90, nimeni nu se gândea că pierde meciul, şi aveam prieteni la alte secţii, şi la fotbal, şi toţi eram la fel. Gândeam la fel...", a povestit Radu. Deci, spiritul de luptă!

Al doilea exemplu e oferit de fostele glorii, de la Dănuţ Lupu, Marius Niculae, Giani Kiriţă şi toţi ceilalţi care au trăit momente extraordinare în tricoul alb-roşu. Au acelaşi discurs, dar nimeni dintre cei care sunt acum în fruntea clubului nu aud sau nu vor. Kiriţă mi-a spus mai demult: "Bogdane, când aveam meci cu Steaua nu dormeam o săptămână, ne gândeam cum le rupem capul, că suntem câini, nu căţeluşi". Deci, spiritul de luptă! Acum a dispărut şi trebuie readus înapoi, atunci vor apărea şi rezultatele şi copiii de azi nu-şi vor mai pune întrebări, vor trăi pe pielea lor bucuria.

Închei cu o declaraţie a aceluiaşi Radu: "Eu dacă eram fotbalist la Dinamo, m-aş gândi ca în loc de şase ore să lucrez opt, ca să nu mai fiu înjurat de către suporteri". Aşadar, la muncă, ascultaţi ce spun cei care au simţit în tricoul alb-roşu şi readuceţi spiritul de luptă.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.