Obiectiv sau fantezie?

Dincolo de valoarea adversarilor, propriile greșeli sau jocuri de culise, un aspect care ține de statistică vine și el să se opună ambițiilor lui Gabi Balint și Marian Iancu.
De când petrolistul a cumpărat de la Doboș echipa, doar în acel retur al lui 2004-2005 Timișoara a avut un cuvânt de spus în retur.

În rest, echipa a fost de cele mai multe ori la mare distanță de prestațiile din tur, din cauza problemelor de lot, în primul rând, dar și a relaxării pe final de sezon. Pentru a lupta la titlu, bănățenii trebuie însă nu doar să își întreacă performanța unică din tur, când au strâns 35 de puncte și li s-au luat șase, ci chiar să o întreacă.

 

Penalizarea, în rol de jolly-joker

Acum, problema cea mai mare a echipei, nu stă în vestiar, ci în birouri. Asta deoarece, în acest moment, Timișoara are numai 29 de puncte în clasament, din cauză că oficialii timișoreni le-au oferit funcționarilor din FRF un prilej foarte bun de a executa câteva „bâlbâieli” legislative care au dus la depunctare. Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne va da un verdict definitiv în acest caz în luna aprilie, dar nicio eventuală anulare a pedepsei nu ar face neapărat Timișoara campioană.

Asta fiindcă, în ultimii doi ani, formația de pe primul loc a avut de fiecare dată mai mult de 75 de puncte, în timp ce urmăritoarea ei a scos peste 70. Cu alte cuvinte, pe lângă acel „Mai vreau 35 de puncte”, Marian Iancu trebuie să mai mizeze pe alte două victorii, ceea ce obligă Timișoara în retur la minimum 13 victorii din 17 meciuri!

 

”Îl apreciez pe Dusan Uhrin. El a avut rezultate foarte bune, dar este acum la altă echipă, de unde câștigă bani. Noi suntem acum rivalii lui”, Gabi Balint, antrenor Poli Timișoara