Nimeni acasă

Într-un fel, Steaua de acum parcă ar fi bucățică ruptă din
tradiționalismul religie la Liverpool. Cine a plecat, odată plecat,
dus a fost. Nu s-a mai întors la echipă. Transferuri într-un singur
sens. Asemănările se opresc însă aici. The Reds au preferat să nu
reîncălzească ciorba, în schimb, la Steaua, despărțirile garnisite
mai mereu cu câte o polemică alungă varianta unui come-back peste
vreme.

Dintr-o dată, Steaua e amnezică atunci când vine vorba de
datorii la zi, încurcă socotelile, trage de timp. Mai după fiecare
jucător a rămas câte o coadă, încât îți vine să crezi că toată
contabilitatea clubului e ținută de Copos, ca la Rapid, nu de
Becali. Litigiul cu Bacău pentru Lovin, subiect sâmbătă în
ProSport, nu intră în aceeași oală. Poate că nemții n-au achitat
toate tranșele și, oricum, scadența e încă departe. După garagața
făcută în vară, Sechelariu doar nu se aștepta ca Becali să
plătească în avans. Abia după 15 decembrie, Seche poate să spună
„la comisii, monșer!”. Precum Neșu sau Goian.

Când și-a pierdut răbdarea și a reclamat drepturile din contract
la comisii, Goian era convins că nu-și va încheia cariera la
Palermo, e și el tot o frunză în vânt ca mulți alții, dar și că nu
va mai fi vreodată agreat de mai marii din Ghencea. Când îl va
copleși dorul de casă, stingher, fără angajament, lângă telefonul
care nu mai sună, fostul căpitan stelist va sonda, precum Dică,
pista CFR, dacă nu seacă balta până atunci, sau va opta pentru un
matineu cu Bacău. La Steaua nu va fi nimeni acasă. Pentru Goian,
Neșu, oricare alt stelist. Probabil cu excepția lui Rădoi, nu mai
trebuie explicat de ce.