ProSport îi analizează pe cei doi candidați la funcția de președinte al FRF. Trecând peste calculul cinic al voturilor, trebuie să știm realist ce pierdem sau ce câștigăm dacă nu-l avem pe Iacov ca șef al fotbalului românesc sau dacă vom continua cu Mircea Sandu.
1. Moralitate *MIRCEA SANDU are, din această perspectivă, un handicap. Asupra sa au planat multe suspiciuni de-a lungul timpului, inclusiv asupra modului în care înțelege să controleze capitalul de voturi în Adunarea Generală. Este același președinte care a guvernat peste fotbalul românesc și în epoca de vârf a meciurilor aranjate și același din momentul izbucnirii scandalului de corupție de la Pitești.
*CONSTANTIN IACOV a operat la o scară mult mai mică în fotbal, dar de numele său se leagă ruina și falimentul în care a ajuns un nume de referință în fotbalul nostru, FC Progresul, unde a lăsat senzația că nu a urmărit neapărat binele echipei. Mulți îi reproșează că a încercat să-și croiască un drum în fotbal prin înregistrarea interlocutorului, denunț sau șantaj.
2. Notorietate internațională *MIRCEA SANDU este membru al Comitetului Executiv al UEFA și se pregătește pentru marea lovitură reprezentată de postul de vicepreședinte al forului european. Este apropiat al lui Platini, căruia i-a adus un număr important de voturi în momentul în care francezul a fost instalat ca președinte al UEFA.
*CONSTANTIN IACOV nu există, practic, din acest punct de vedere. Nu a avut contacte cu organismele internaționale ale fotbalului, fiind de așteptat ca, avându-l ca președinte, FRF să înregistreze un regres din punctul de vedere al anvergurii la nivel european sau mondial. 3. Abilități de manager *MIRCEA SANDU trebuie cântărit și în raport cu cele 300.000 de euro deficit bugetar al FRF cu patru ani în urmă, în momentul venirii lui Ionuț Lupescu (foto 1) ca director general al federației. Abia apoi instituția a început să înregistreze profituri substanțiale. Cum și acești ani din urmă, care sunt trecuți în portofoliul de președinte al lui Sandu, pot fi considerați drept o reușită a sa.
*CONSTANTIN IACOV se leagă și din punctul de vedere al acestei trăsături de experiența „Progresul”. Rezultatele ca manager în Cotroceni sunt mai degrabă dezastruoase. Apoi, Iacov nu are în istoricul său de om de afaceri niciun business cu adevărat notabil și solid pentru a se putea prezenta drept un manager desăvârșit.
4. Influență în fotbal *MIRCEA SANDU își surclasează net contracandidatul, grație anilor mulți în care a interacționat cu „greii” fotbalului românesc. A reușit să-l domine pe Dumitru Dragomir (foto 2), numărul 2 din fotbalul nostru în acest moment, și, cu rezerva câtorva episoade în care a fost pus în dificultate, a controlat din discurs și alte mari figuri, cum ar fi Gigi Becali, Cristi Borcea sau Gheorghe Ștefan. Are totuși o confruntare pe care lasă senzația că nu știe cum s-o rezolve. Este vorba de relația cu Marian Iancu.
*CONSTANTIN IACOV lasă mai curând senzația că ar fi copleșit de ciocnirile ulterioare pe care le-ar avea cu polii de putere din fotbal, dacă ar deveni președinte. Are în Dumitru Dragomir un inamic deja notoriu, iar Gigi Becali l-ar pune lesne în dificultate într-un eventual conflict. Din acest punct de vedere, federația ar fi foarte instabilă ca influență cu Iacov la timonă.
5. Echipa pe care o propune *MIRCEA SANDU a mutat abil cu Ionuț Lupescu prin aducerea acestuia în federație. Lupescu este, în acest moment, principalul argument managerial al „Nașului”. În rest, i se poate reproșa din nou faptul că a judecat sentimental față de alți colaboratori și merită laude pentru că, odată cu Lupescu, a deschis poarta federală și altor foști mari internaționali, cum ar fi Belodedici și Prodan.
*CONSTANTIN IACOV a dovedit o evidentă instabilitate din acest punct de vedere, navigând între declarații în care îl propunea pe Lupescu ca și colaborator al său dacă ar câștiga alegerile, pentru ca, înainte de asta sau apoi, să se fi referit la alți lucrători din federație pe care spune că i-ar avea alături. Nu a formulat apăsat o echipă sigură pe care ar avea-o pregătită, cu excepția lui Cristian Bivolaru ca eventual șef peste relațiile internaționale.
6. Carismă *MIRCEA SANDU nu se ferește de atacul frontal al unui inamic. O face abil și știe de ce ițe să tragă pentru a-și pune cu botul pe labe adversarul. Își maschează ca nimeni altul slăbiciunile atunci când ele există.
*CONSTANTIN IACOV are curaj și are tupeu. Sunt trăsături care pot ajuta un președinte. Este un tip agresiv atunci când își dorește ceva, știe să poarte o polemică și își folosește bine argumentele.
7. Experiență în fotbal *MIRCEA SANDU are atuul unei cariere la nivel înalt ca jucător și apoi atuul celor 20 de ani de administrație la federație. Ca și cunoaștere a fotbalului, se poate considera desăvârșit. Cât folosește asta în sensuri onorabile… rămâne un fapt discutabil.
*CONSTANTIN IACOV vrea o funcție pentru care nu poate oferi și argumentul experienței. Singurele sale legături cu fotbalul sunt date, încă o dată, de nefericitul deces al Progresului din fotbalul de prim-plan.
8. Entuziasm *MIRCEA SANDU nu este avantajat din această perspectivă. La 58 de ani nu mai poate fi dominat de entuziasm.
*CONSTANTIN IACOV este tânăr la 38 de ani. Vine cu foame de afirmare, care, asociată cu o eventuală dispoziție pentru a munci, se poate constitui într-o trăsătură importantă.
M-am întâlnit cu peste 400 de oameni în această perioadă. E normal, după cum e normal să cer sprijinul tuturor pentru a scăpa fotbalul de acest dictator care este Mircea Sandu Constantin Iacov, candidat la președinția FRF
Nu ar trebui să vorbesc despre Iacov, dar, pentru că se pune problema unor intervenții politice, spun doar că și Gică Popescu a încercat aceleași lucruri când a candidat Mircea Sandu, președinte FRF
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER