Lacrima clovnului

Uneori sclipitor, cu fler și scânteie, același chip zâmbăreț și după câte o ratare monumentală, a lăsat adesea senzația că în spatele surâsului ștrengăresc e dosită multă suficiență, sensibil și săritor la necazurile altora, în numai câteva tușe, acesta ar fi Neaga din scriptele Stelei, Rică pe numele de scenă. Poreclă menită parcă să ne aducă aminte că se trage din tulpina primului Rică al fotbalului nostru, Răducanu – Tamango, cel care din nimic descrețea frunțile crispate. Neaga e genul de fotbalist pe care, oricât ți-ai propune, nu te poți supăra chiar dacă adună boacănele în șirag. Doar Gigi Becali s-a supărat, nu de ieri, de alaltăieri. Și nu i-a trecut, deși a recunoscut întotdeauna că orice motiv de sfadă îl ține nici cât o răpăială de ploaie de vară. Nu și în cazul lui Neaga, părând că înghite cu noduri fiecare rechemare a lui Lăcătuș în primul vestiar de la echipa satelit. Până când s-a tocit și aplombul lui Lăcătuș. Dintre toate oile vopsite în negru de Becali, Neaga e singurul indezirabil care și-a reziliat contractul, fără să mai păcălească pe cineva și pe sine că mai poate fi burdușit cardul chiar și după meciuri prin coclaurile Diviziei C. Semn de bărbăție, că s-a plictisit să-și tot plângă de milă și, poate, chiar o promisiune că ne-am putea reîntâlni cu Rică Neaga.