La pensie

C-așa-i în fotbal, ca să-l parafrazăm pe Tomiță Caragiu. Atunci când un patron își asigură antrenorul că se va pensiona de la clubul său, e limpede, între cei doi abia mai e loc de bună ziua. Exact cu un an în urmă, Hagi primea aceleași asigurări. Știa deja tot satul, poștașul nu va suna nici măcar o dată cu talonul de pensie emis din Ghencea la poarta lui Hagi. Ruptura dintre Andone și CFR surprinde doar când rupem filele din calendar. Mâine ia startul toamna. Într-un dialog televizat, Zotta îl avertiza pe Ando că nu-l prinde iarna la Cluj. Zotta nu e profet, doar vântura în butoiul cu tulburel zvonurile de pe piață. Pensionarea lui Ando înaintea limitei de vârstă era anticipată încă din ultimul retur aproape sterp al Clujului în care zburdase singur până înaintea ultimei turnante ca să câștige doar la fotografie. Echipa orbecăia, funcționa doar din inerție, era blocată, precum Steaua lui Zenga, și deblocată cu o încercare de a ieși de pe teren, coincidență, tot împotriva lui Ionuț Popa. Cine calcă pe propriile urme în zăpadă care duc în prăpastie își merită soarta. Vara n-a fost un sfetnic bun. Conducerea a tot transferat cu roaba, a dolofănit lotul, dar a uitat echipa. În felul său, Paszkany și-a închipuit că face echipa și a împins galeria la referendumul „ori Ando, ori Semedo".