INTERVIU | Poveştile lui Cristi Balaj, arbitrul ajuns la meciul 300 în Liga 1: "Am fost alergat, oho... Şi palme am luat! Cel mai mare război a fost cu Penescu şi Iancu. Dar am schimbat multe în arbitrajul românesc"

30 apr 2015 4481 afişări Comentează şi tu Liga 1
INTERVIU | Poveştile lui Cristi Balaj, arbitrul ajuns la meciul 300 în Liga 1: "Am fost alergat, oho... Şi palme am luat! Cel mai mare război a fost cu Penescu şi Iancu. Dar am schimbat multe în arbitrajul românesc"

Cristi Balaj (44 de ani), unul dintre cei mai buni arbitri români ai ultimilor ani, arbitrează joi meciul 300 în Liga 1, fiind delegat la CSMS Iaşi - Ceahlăul, penultimul meci al etapei a 29-a. Balaj şi-a început cariera de arbitru în 1995, după ce s-a lăsat de fotbal din cauza unei accidentări. Juca în Divizia B, la FC Baia Mare, şi avea numai 24 de ani.

ProSport: De ce te-ai apucat de arbitraj?
Cristi Balaj: Mi-a plăcut mult fotbalul şi, după accidentarea pe care am suferit-o ca jucător, am trecut la arbitraj. Nici n-am fost un fotbalist extraordinar... Sincer, eram şi deranjat de anumite arbitraje din România, în acea perioadă. Am fost arbitrat de unii care ne spuneau: “Azi nu e ziua voastră!”. Şi am zis să le arăt eu cum trebuie arbitrat. Pentru că ştiam ce înseamnă să munceşti o lună, un an şi să vină unul să îşi bată joc. După ce am început arbitrajul, am realizat că nu e chiar aşa de simplu cum am crezut eu. Şi cum li se întâmplă să creadă multor jucători în ziua de azi.

La Divizia D ai fost alergat?
Am fost alergat, ohooo! Şi palme am luat! Dar nu m-am lăsat. Sunt unii care spun că au fost alergaţi, loviţi şi s-au lăsat. Dacă ai sânge, continui. Şi dacă vrei să schimbi ceva.

"Unii au încercat să ajungă la noi. În special Iancu"

Ai reuşit să schimbi ceva?
Eu zic că da. Am reuşit împreună cu Sandu Tudor şi generaţia noastră să schimbăm multe în arbitrajul românesc. Păcat că imaginea noastră a fost deteriorată de unii care au încercat să ajungă la noi sub o formă sau alta. Şi pentru că n-au reuşit, singura lor soluţie de a ne influenţa a fost prin intermediul mass-media şi a declaraţiilor pe care le făceau la adresa noastră.

Te referi la…
În special la Iancu. Şi la patronii de cluburi. Dar cel mai mare război a fost cu Penescu şi Iancu.


Balaj a arbitrat două meciuri în grupele Europa League în acest sezon: Fiorentina - Dinamo Minsk 1-2 şi Standard - Rijeka 2-0

„Nu e o surpriză că Penescu şi Iancu sunt la puşcărie“

Te aşteptai să intre atât de mulţi patroni din fotbal în puşcărie?
Pentru mine nu reprezintă o surpriză faptul că Penescu şi Iancu sunt acolo. Păcat că au reuşit să păcălească atâţia oameni. Au denigrat imaginea unui sport care trebuia să fie altfel în acest moment.

Ce ţi-a fost cel mai greu când ai intrat în arbitraj?
Mentalitatea greşită care exista.

Şi în Liga 1?
Prea mulţi conducători din Liga 1 erau membri ai Comitetului Executiv şi hotărau dacă mai arbitrezi sau nu, dacă eşti sau nu pe lista FIFA. De fiecare dată când aveam un duel, total inegal, pentru că noi eram dezavantajaţi, îşi arătau muşchii.

Cum?
Păi, nu mai erai delegat. Dacă dădeai un penalty împotriva echipei lor, chiar dacă era corect acordat şi erau nemulţumiţi, puteai să stai deoparte chiar dacă nu era cazul.

Se poate spune că, prin deciziile din Comitetul Executiv, conducătorii de club ţi-au înfrânat cariera?
Nu ştiu, dar noi, dacă nu am reuşit să vindem fotbal, vindem scandal. Pentru a creşte ratingul. Dacă nu putem vorbi despre performanţele jucătorilor şi ale echipelor, atunci vindem scandal.


Highlight-ul carierei pentru Balaj a fost un meci Milan - Barcelona, în Liga Campionilor

Ce au schimbat în arbitraj

Ce a reuşit să schimbe generaţia ta şi a lui Tudor în arbitraj?
Am cerut să  nu mai avem contact cu conducătorii de club. Nu mai există mesele acelea care se făceau înainte de meciuri.

Şi după...?
Probabil şi după, da. Am cerut să ne fie viraţi banii prin bancă. Am cerut să fie mărite baremurile pentru a ne asigura cât de cât condiţii. Şi, de fiecare dată când o persoană din anturajul unui club a încercat să se apropie de noi, am făcut scandal. Şi nu ne-am spălat niciodată rufele în public, precum alţii.

Şi totuşi, aţi fost şi voi contestaţi… Şi sunteţi…
Am fost contestaţi pentru că, din păcate, am şi greşit. Dar e important ca, după atâţia ani, oamenii din fotbal să spună, atunci când am greşit, că nu am făcut-o cu intenţie. Cea mai mare satisfacţie a unui arbitru nu o reprezintă cupele, premiile sau meciurile arbitrate, ci faptul că poate să intre în teren şi are libertatea şi curajul de a lua decizia pe care o crede el corectă. Din păcate, uneori mai şi greşim.

Există arbitru fără greşeală?
Nu există. Noi ne păcălim că arbitrii străini nu greşesc şi vedem că nu este aşa doar când vin şi arbitrează în România.

Îţi mai aminteşti primul meci arbitrat în Liga 1?
Cum să nu? Un meci SteauaFC Braşov.

Cum a fost?
Am avut noroc.

Emoţii?
Foarte mari. Pentru că nu voiam să îmi fac de ruşine familia, prietenii. Cel mai important pentru mine era să nu greşesc.

Cei mai imporanţi jucători arbitraţi?
Messi, Ibrahimovic, Ronaldinho, Seedorf, naţionala Germaniei când a fost campioana Europei.


Balaj recunoaşte că vorbeşte mult cu jucătorii pe teren pentru a le explica acestora ce greşeli fac

Prieten cu jucătorii

Cel mai sportiv jucător arbitrat?
Au fost foarte mulţi. Şi pot să zic că am o relaţie foarte bună cu jucătorii. Şi asta mă bucură.

Vorbeşti mult cu jucătorii pe teren…
Păi, vreau să fiu prietenul lor. Atât timp cât ei înţeleg acest lucru, e OK.

Şi înţeleg explicaţiile tale?
Totdeauna. Dar e vorba de percepţie diferită, de la persoană la persoană. Din păcate, există lacune mari în privinţa înţelegerii legilor jocului.

Ai o amintire frumoasă din arbitraj?
Multe. Şi sunt dator să întorc arbitrajului cât de mult pot eu din ce mi-a oferit acesta. E ca o obligaţie.

Şi cum poţi să întorci?
De exemplu, la AJF Maramureş am ajuns să fim unul dintre judeţele fruntaşe în ceea ce priveşte comportamentul disciplinar. Cei de la Bârsana au fost un exemplu, prin modul în care s-au comportat, în meciul cu Steaua. Promovăm fair-play-ul, Comisia de Disciplină nu face rabat, nu avem prieteni atunci când sunt incidente, toleranţă zero. Am ajuns să fim pe primele locuri la fair-play, motiv pentru care foarte mulţi tineri vin la fotbal, la arbitraj, a crescut numărul de echipe. Am ajuns să ne ocupăm doar de fotbal şi să fim prieteni.

Cea mai mare realizare din arbitraj?
Faptul că am ajuns azi la meciul 300. Îl felicit şi pe Tudor, că are şi el 300 şi ceva de meciuri, având doi ani în plus în Liga 1. O mare realizare este şi faptul că pot să intru în teren şi am libertatea de a lua deciziile pe care le cred eu de cuviinţă. Păcat că în România corectitudinea a ajuns să fie o virtute şi nu o stare de normalitate.

Cea mai mare satisfacţie?
Când sunt aplaudat pe stadioane.


11 martie 2001. Balaj, la unul dintre primele meciuri ca arbitru în Liga 1: FC Braşov - Universitatea Craiova

Înţelegem când suntem huiduiţi

Şi când eşti fluierat, huiduit?
Asta este. Un arbitru nu ţine cont de gazde sau de oaspeţi. Când iei decizii nepopulare, acestea atrag reacţii negative din partea spectatorilor. Nu putem decât să înţelegem şi să fim concentraţi în continuare.

Cea mai mare dezamăgire?
Nu am. Sau poate faptul că nu am ajuns mai sus. Dar atât timp cât am ajuns la un nivel la care nici nu visam când m-am apucat de arbitraj şi atât timp cât am arbitrat în Champions League un meci ca Milan – Barcelona, înseamnă că nu am trecut degeaba prin această meserie. Regretul e că oameni precum Iancu, care a spus atâtea minciuni şi a păcălit un oraş precum Timişoara, care, chiar şi atunci când a primit sentinţa definitivă, spunea că e o coincidenţă de nume, au făcut imagine fotbalului românesc. Oameni despre care s-a demonstrat că au furat, oameni care apar în stenogramele DNA, încercând să ne influenţeze au făcut imagine ani la rând fotbalului românesc şi vorbeau despre noi.

A simţit blaturile

Ai arbitrat blaturi?
Precis! Bănuiam că sunt atunci când jucătorii, antrenorii şi conducătorii protestau cel mai mult, pentru a induce în eroare opinia publică.

Cât mai arbitrezi?
Până la anul. Decembrie 2016.

Nu mai poţi prelungi?
Condiţiile nu sunt atât de bune încât să mai continuu. Plus faptul că locuiesc în Baia Mare. Distanţa faţă de Bucureşti sau faţă de alte oraşe cu echipe în Liga 1 reprezintă un handicap pe care cei de la federaţie nu îl iau în considerare, deşi le-am spus-o de mai multe ori. Şi consider că este o lipsă de respect. Dacă vor fi alte condiţii, discutăm.

Ce-ţi mai doreşti în arbitraj?
Să-mi duc treaba până la capăt. Trebuie să fiu foarte atent la aceste ultime meciuri pe care le mai am de arbitrat, pentru că nu vreau să pătez pe final de carieră tot ce am construit în atâţia ani. Trebuie să arbitrez mai bine decât am făcut-o până acum.

Te vezi peste ani în fruntea arbitrajului?
Niciodată nu voi spune nu. În primul rând, am o obligaţie faţă de arbitraj şi faţă de fotbal. 

TOPUL ARBITRILOR DIN LIGA 1

  • 1. Alexandru Tudor 320
  • 2. Cristian Balaj 300
  • 3. Sorin Corpodean 268
  • 4. Nicolae Rainea 267
  • 5. Adrian Porumboiu 239
Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.