Alex Ioniță, cel mai scump român din istoria CFR-ului a marcat duminică primul său gol de la transferul din Gruia. Mijlocașul a plecat dezamăgit de la Astra, pentru că cei de acolo nu l-au înțeles și nu crede că Rapid, clubul unde a crescut, mai este reprezentat astăzi de vreo echipă.
Sandu Neagu i-a spus „Bulgarul”, pentru că era încăpățânat și nu pasa nimănui, a crescut urmărindu-și tatăl cum mergea în galeria Rapidului și a ajuns să stea în cameră cu idolul din copilărie, Daniel Pancu. Ioniță explică de ce și-a tatuat numele Rapidului în zona inimii și visează să ajute cu bani echipa din Grand, pe finalul carierei.
ProSport:Alex, cum te simți la CFR și cum este relația ta cu Dan Petrescu? Alex Ioniță: Mă simt foarte bine. Simt că sunt de multă vreme aici, chiar dacă nu a trecut decât o lună. Cu Dan Petrescu, în ciuda tuturor speculațiilor pe care le-am auzit înainte să vin aici, cum că ar fi foarte dur și că o să-mi fie greu, mă simt foarte bine. A vorbit de câteva ori cu mine și cred că este un antrenor foarte bun.
Ești cel mai scump român din istoria CFR-ului. Simți o presiune, din acest punct de vedere? Nu, chiar mă bucur foarte mult. Trebuie să demonstrez că merit să fiu aici. Am demonstrat la Astra că merit să fiu acolo, acum este o echipă nouă și trebuie să dovedesc cel puțin calitatea pe care am dovedit-o la Astra.
„Am fost de acord să pierd bani la Astra. Mi-aș fi dorit ca și ei să mă înțeleagă”
Pare că nu ai atâta libertate de mișcare cum aveai la Astra. Este adevărat? Nu chiar. Aveam multă calitate la Astra, dar într-un campionat puternic din Europa nu o să-ți dea nimeni atâta libertate, iar la CFR am venit să mă pregătesc, să devin mai matur și să pot face față afară.
Te-ai temut că vei rămâne la echipa a doua a Astrei, acolo unde ai fost trimis pentru că nu semnai prelungirea? Îmi era puțin teamă, dar atâta timp cât am luat o decizie nu mai dădeam înapoi, la fel cum am făcut în majoritatea cazurilor. Cred că a fost de ajuns 4 ani la Astra. Îmi doream foarte mult să plec, mai ales că am auzit de interesul CFR-ului. Cred că am făcut foarte bine.
Te-au dezamăgit cei de la Astra, prin felul în care v-ați despărțit? Nu m-au dezamăgit, doar că atunci când au avut nevoie eu am fost de acord cu orice. Am fost de acord să semnez foi să amân plata salariului, a primelor, chiar am pierdut bani acolo și aș fi dorit ca și ei să mă înțeleagă pe mine, mai ales că s-a oferit o sumă foarte importantă și pentru ei.
„Rapid s-a desființat de ziua mea. Nu pot să cred că Academia Rapid este Rapid cel adevărat”
Spune-mi cum a început totul. Cum ai ajuns la fotbal? Părinții mei sunt rapidiști, tata mergea foarte des în galeria Rapidului.
A jucat și el? A jucat, dar nu la nivel înalt, doar în ligile inferioare, până la 20 și ceva de ani. Fratele său am înțeles că era mai bun, a fost dorit și de Sportul Studențesc, dar nu era prea serios.
Să revenim la tatăl tău… Era un microbist, foarte pasionat de fotbal, de Rapid și l-am rugat frumos să mă ducă la fotbal, chiar dacă nu prea avea timp. Mama m-a trimis, printr-un unchi, la Rapid și acolo l-am întâlnit pe domnul Sandu Neagu, Dumnezeu să-l ierte. Aveam 6 ani, eram în primul an la școală.
Ce însemna Rapidul în familia ta? Foarte mult, am spus-o de atâtea ori, dar din păcate Rapidul nu mai există, cel puțin oficial. Eu cred că Rapidul a dispărut atunci când a intrat în faliment și sper să revină. Sper să ia cineva palmaresul, pentru că Academia Rapid, până nu o să obțină palmaresul, nu pot să cred că este Rapid cel adevărat.
De ce Rapid și nu Dinamo sau Steaua? Pentru trecutul lor frumos, pentru spiritul de acolo, pentru familia mea…
Ce ai simțit când Rapidul a intrat în faliment? Nu mi-a venit să cred, nu mi-am găsit cuvintele și mai ales că Rapidul a intrat în faliment chiar de ziua mea, pe 14 decembrie. Un cadou „minunat”, chiar stăteam și mă gândeam cum e posibil așa ceva.
Ți s-a împlinit visul când ai debutat în prima echipă a Rapidului? Am jucat de la 6 la 19 ani, la Rapid. Am trecut pe la toate grupele de vârstă. Am fost la copii și juniori, la echipa a doua… În 2009, aveam 14 ani, a venit un reprezentant al Academiei Hagi să mă cumpere. I-am spus tatălui meu de interesul lor și acesta le-a spus că până nu debutez la prima echipă nu plec de la Rapid. Într-un fel și-a îndeplini și el visul și mi-am îndeplinit și eu visul. Cred că am ales calea cea bună.
„Mi-am făcut tatuajul să le închid gura celor care mă criticau”
Tatuajul cu Rapid când ți l-ai făcut? Imediat după ce am plecat de la Rapid, pentru că cei de acolo m-au criticat foarte mult, cu toate că eu nu am avut așa influență în transfer. Eu doar am semnat actele, crezând că e mai bine pentru echipă, iar apoi categoric și pentru mine. La altă echipă nu aș fi mers, dar atunci Astra era echipa de pe locul 1 și nu avea o rivalitate cu Rapid.
L-ai făcut să demonstrezi ceva? Ca să le demonstrez și să le închid gura și să nu mai spună că nu am ales cu sufletul.
De ce ți se spune „Bulgarul”? Domnul Sandu Neagu, când m-a văzut, și-a dat seama că am calități, chiar dacă nu arătam prea bine. Eram puțin mai grăsuț față de ceilalți copii. Îmi spunea tot timpul să dau drumul la minge și nu-l ascultam. Eram încăpățânat, aveam capul mare și mi-a spus că sunt bulgar. Așa mi-a rămas porecla din prima zi de când am mers la fotbal.
„Șumudică și regula under 21 m-au ajutat”
Ai ajuns apoi la Astra, în echipa ce avea să ia campionatul? Aveam alte așteptări, pentru că s-a plătit o sumă mare de bani pentru mine. Aveam 19 ani, eram „în vână” și consideram că merit să joc. Am ajuns acolo și din mai multe cauze nu mi s-au dat șanse. A trebuit să stau pe bancă, am pierdut un an și jumătate, chiar dacă mă antrenam cu ei consider că atunci când joci câștigi în valoare. Mă bucur că a venit domnul Șumudică, cel care m-a ajutat foarte mult, iar regula cu under 21 cel puțin la fel de mult m-a ajutat, pentru că atunci am început să cresc în joc.
Ce ți-a plăcut la Șumudică? A știut exact unde dau randamentul cel mai bun, a știut să mă motiveze și m-a câștigat ca și jucător. A demonstrat că este un antrenor foarte bun și nu mai este nevoie să spun eu asta.
Ai învățat driblinguri de la Budescu? Da, am învățat de la Budescu, de la Teixeira, pe care l-am avut coleg și la Rapid. M-au ajutat foarte mult și am reușit să fur câteva trucuri de la ei.
Participai la concursul de „libere” din parcare? Nu mă duceam în parcare cu el, încă nu am ajuns până acolo (râde). Budi este puțin mai „nebun”. Îi place să facă fel și fel de lucruri și reușesc.
„Aș vrea să joc gratis la Rapid, după 30 de ani”
Cine era idolul tău când erai junior la Rapid? Pancu. Chiar îmi scriam pe tricouri 1+9, pentru că atunci el juca cu acest număr.
Ai ajuns să-l cunoști mai apoi… Și chiar să stau cu el în cameră, în primul meu cantonament cu echipa mare. Un alt vis devenit realitate.
Ce vis ai acum? Să mai iau un titlu, să devin jucător de bază la CFR, pentru că sunt mulți jucători valoroși și nu poți să spui că este un 11 anume. Să jucăm în cupele europene, să mergem mai departe și de acolo, iar apoi, peste un an și jumătate, maxim doi, să prind un transfer afară, când voi fi sută la sută pregătit să joc acolo. Spania ar fi pe primul loc.
La Rapid speri să mai joci? Aș vrea ca pe la 30 și ceva de ani, când voi putea să strâng suficient de mulți bani, încât să pot să joc pe gratis la Rapid, mi-aș dori să-mi închei cariera acolo.
Ai ajuta financiar Rapidul? Da, dacă aș putea, cu siguranță.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER