În carne și oase

Borcea ar cam avea motive să-și proțăpească țățește brațele în șolduri ca Draga Olteanu în „Iarna bobocilor” și să întrebe înfuriat: „Unde ne sunt suporterii?!”. De-ar fi să-și ducă zilele doar cu ce adună la casele de bilete, Dinamo nu și-ar asigura nici măcar baxurile cu apă minerală golite la antrenamente. E ilogic, dezolant, frustrant. De acord, Dinamo sare din tiparul 90-60-90, nu e miss în Liga lui Mitică. E măcar lider după o treime devorată din actualul campionat, așa, cu victoriile atârnând mereu de-un fir de ață în duelurile cu plutonul, zona gri în care se câștigă titlurile cu succese mici și dese.

Totuși, chiar și sâmbătă, într-o seară agreabilă, tribunele au continuat să arate jalnic, încât ai senzația că tot se mai construiește câte ceva și trei sferturi din stadion sunt închise pentru renovare. S-ar umple poate doar dacă i-ar trece cuiva prin cap să reînnoade seria BD-urilor și-ar avea nevoie de decor pentru „dublele” cu Papaiani, Jean Constantin și cățelul Costel. Când e rost de sfadă și replici mitocănești în vreo dezbatere pe forum despre Dinamo, ai jura că dau turcii năvală. Câtă frunză, câtă iarbă. Dănciulescu sau Lobonț trebuie să se simtă gâdilați de suportul, adesea recondiționat, al atâtor fani virtuali. I-ar vrea însă mai degrabă în carne și oase alături nu doar la derby-ul cu Steaua.