Imnul Federației lui Sandu

Federația lui Mircea Sandu își serbează centenarul, da’ îi lipsește ceva și nu ne referim aici la rezultate. Cu sau fără Platini, petrecerea nu-i petrecere fără o zdrăngănea, un imn, ceva. La repezeală Corul angajaților FRF, dirijați nemțește de Lupescu, ar putea cânta ostășește: „Avem o țară, o datorie / O calificare de veacuri de îndeplinit / Iar DNA-ul, și el să știe / Că suntem stâncă de granit“. Refrenul e asigurat de băieții de la agențiile care vând pachete turistice la meciurile Naționalei, pe principiul ceaușist – un roman de Sven Hassel, plus un manual pentru creșterea viermilor de mătase: „Sandu, Sandu, luptă pentru noi, hei, luptă pentru noi!“.

Șeful ar bate ușor ritmul cu piciorul: „Hai, băieții, hai cu plicul / Și să frigem iarăși micul“. Imediat ar putea interveni Corul finanțatorilor din Liga lu’ Mitică, care ar trage spre folk: „Munții Carpați miros a valiză plină / Bricheta noastră e plină de lumină / Haide Sandu, haide Sandu, hei-hei, haide Sandu“. Firește, nu putea lipsi Corul arbitrilor. Ă‚știa, mai maneliști, vor cânta pe două voci, în funcție de domiciliu și mandatele de arestare. Ă‚i liberi, ca niște ciocârlii, vor fredona: „Femeile și banii se lipesc de mine / Că sânt arbitru cu gusturi fine / Cel mai mare, cel mai mare vrăjitor, sunt idolul femeilor“. În schimb, din Pitești, această Doftană a fotbalului românesc, plină de arbitri ilegaliști, va răsuna un trist remix de Guță interpretat de alde Corpodean: „Atunci când tu te crezi rege / Vine garda să te lege / Când ești cu famiglia / Vine garda să te ia“. Apoi, corurile reunite vor cânta frumos: „Happy birthday, mister president!“. Pentru că, firește, președintele-Soare poate spune oricând: „Federația sunt eu!“