FC Rapid Otopeni!

De la un club care juca în 2006 un sfert de Cupă UEFA și pierdea campionatul în ultima etapă în fața Stelei, Rapid a ajuns în 2009 o echipă cu vestiarul rupt, cu jucători care se sabotează între ei și care nu sunt în stare să prindă nici măcar locul șase. În acest tabloul dezolant pentru toți fanii rapidiști, George Copos anunță că nu va mai da niciun ban la club. Ba mai mult, vrea să-l aducă la club pe Lucian Băroiu, fost oficial al Otopeniului, echipă retrogradată deja. Singura veste bună ar fi că, odată cu el, ar veni și anumiți jucători.

Băroiu, noul șef

Cu orgoliul și disponibilitatea financiară care i-au mai rămas, patronul Rapidului încearcă să salveze clubul cu soluții de avarie. George Copos vrea să aducă în Giulești câțiva rapidiști adevărați care ar urma să conducă clubul doar din banii din drepturile de televizare și din sponsorizări, fără nicio investiție din partea patronului. Primii dintre aceștia sunt Lucian Băroiu și Lucian Ionescu, care au făcut până de curând echipă în conducerea lui CS Otopeni. Cei doi conducători ar urma să aducă cu ei și trei jucători, Nuno Diogo, Predrag Lazic și Jean Paul Yontcha. De la aceste informații se poate face ușor, chiar dacă dureros, o incursiune în trecut. De la Dinu Drăgan la Mircea și Răzvan Lucescu.

Începuturile performanței

În perioada regretatului Dinu Drăgan, giuleștenii au fost tot timpul împreajma podiumului. Rapidiști au reușit să se califice de două ori în Cupa UEFA în sezoanele 1994 – 1995 și 1996 – 1997. De asememea în sezonul 1995 -1996 Rapidul a jucat după 20 de ani într-o nouă finală a Cupei României, însă meciul a fost pierdut la lovituri de departajare în favoarea Petrolului Ploiești. Tot în perioada lui Dinu Drăgan a fost adus și Mircea Lucescu care a revoluționat fotbalul la gruparea „feroviară”.

Era Lucescu

Istoria recentă a Rapidului se confundă pratic cu George Copos, iar performanțele echipei cu toanele acestuia. Acum 12 sezoane, Rapidul termina pe locul opt și confirma încă o dată că nu-și poate depăși statutul modest în care se zbătea de ani buni. George Copos a făcut atunci cea mai inspirată mișcare de când este patron al Rapidului. L-a adus antrenor pe Mircea Lucescu, care i-a construit o echipă cu pretenții, încă din primul sezon. Odată cu aducerea lui Mircea Lucescu lucrurile s-au schimbat la Rapid și echipa a devenit o pretendentă constantă în lupta pentru titlu. În primul sezon sub comanda lui Il Luce, rapidiștii au ratat campionatul în ultima etapă dar au câstigat primul trofeu după 23 de ani, Cupa României.

Perioada Post Lucescu

De sistemul implementat de Mircea Lucescu a profitat, perpetuându-l după propria-i pricepere, trioul Dinu Vamă-Răzvan Lucescu-Mircea Rednic, adică cei trei oameni de care se leagă performanțele giuleștenilor în era post-Lucescu. Primul trofeu câștigat în această perioadă este Cupa României, în sezonul 2001-2002, când pe banca Rapidului stătea Mircea Rednic. În același an Rapid a câștigat și Supercupa, după o victorie în fața lui Dinamo. Partida a scos la inveală doi jucători promovați de la tineret, Daniel Niculae și Florin Bratu. După plecarea acestora de la Rapid, în bugetul clubului au intrat peste cinci milioane de euro. Sezonul 2003 a fost un altul de excepție pentru giuleșteni, care în aceeași formulă au câștigat cel de-al treilea titlu din istorie, și Supercupa României. De atunci, Rapid n-amai reușit decât două cupe, 2005, 2006, o Supercupă, 2007 și obținerea celei mai mari performanțe europene din istoria clubului, sfert de finală în 2006, toate cu Răzvan Lucescu pe bancă.

Începutul sfârșitului

La Rapid, haosul a început în 2007 când, în stilu-i caracteristic, George Copos a reușit să-l determine pe Răzvan Lucescu să lase Giuleștiul pentru a prelua pe FC Brașov. Ca un blestem, oricine s-a perindat atât pe banca tehnică, cât și în conducere, n-a mai reușit nimic la Rapid. Feroviarii au început să fie eliminați, ca în vremurile negre, din primele tururi ale Cupelor Europene, iar în campionat reușeau din ce în ce mai greu să prindă ultimul loc calificabil în Europa. Asta până în sezonul recent încheiat când, nici acest modest deziderat n-a mai putut fi atins, chiar dacă și locul șase salva echipa. Teoretic, de aici până la falimentul care stă atât de mult pe buzele lui George Copos, nu mai este decât un pas. Cu sau fără concursul lui Fathi Taher, echipa se află la marginea prăpastiei.