Fața nevăzută a lui Răduț!** Citește un SUPER INTERVIU cu mijlocașul Stelei!

Mijlocașul stelist Mihai Răduț, despre care fostul antrenor al
„roș-albaștrilor” Ilie Dumitrescu afirma că îl consideră urmaș al
său, a declarat, luni, într-un interviu acordat agenției MEDIAFAX, că
principalele sale calități sunt tehnica și inteligența, dar că mai
are de lucrat la toate capitolele

Mihai Cosmin Răduț, în vârstă de 20 de ani, este originar din
Slatina și a început fotbalul la LPS Slatina, după care a trecut la
Alprom Slatina. În 2004 este transferat de Ardealul Cluj, iar în
2007 petrece un sezon la echipa a doua a clubului portughez
Sporting Lisabona (2007/2008). Nemulțumit că antrenorul de la
clubul lusitan i-a cerut să joace pe postul de fundaș, Răduț refuză
oferta de semnare a unui contract profesionist și ajunge la
Internațional Curtea de Argeș (2009), alături de care a reușit
menținerea în prima ligă. După numai un sezon, fostul selecționer
Victor Pițurcă decide să îl transfere la Steaua în vara anului
2010.

Reporter: Cum te-ai apucat de fotbal? Te-a influențat în
vreun fel tatăl tău, Valică, fost fotbalist la FC Olt?

Mihai Răduț: M-a influențat asta. Toată lumea îmi spunea de când
eram mic că o să ajung ca tata, toată lumea mă îndemna să ajung la
fotbal. Și mi-a și plăcut. În prima zi când am început să merg, mi
s-au făcut poze cu mingea la picior. Având în vedere că tata a fost
fotbalist și toți îmi spuneau asta, am decis să fac și eu
fotbal.

R.: Cum a fost sezonul petrecut la echipa a doua a
clubului Sporting Lisabona? Ce ți-a plăcut?

M.R.: În primul rând m-a surprins organizarea lor, faptul că
eram tratați la fel ca și cei din echipa mare. Antrenamentele nu
constau în alergări, cantonamente, pregătiri de vară sau de iarnă.
Totul era normal, se juca tot timpul, deoarece campionatul nu era
întrerupt iarna. Antrenamentele erau numai cu mingea, față de aici
unde cantonamentele de iarnă sunt cele mai grele. Asta mi-a plăcut
cel mai mult.

R.: Regreți că nu ai acceptat oferta lor de a semna cu
echipa mare?

M.R.: Nu, nu regret. Îmi asum ce am făcut. Dacă ar fi să dau
timpul înapoi aș face aceleași lucruri și sper să iau în continuare
cele mai bune decizii.

R.: Cum ai primit oferta Stelei? A fost grea acomodarea
la clubul bucureștean?

M.R.: A fost neașteptat. Nu mă așteptam să primesc oferta de la
Steaua, dar m-am bucurat foarte mult. De adaptat, m-am adaptat
foarte repede, pentru că au fost transferuri în masă, au venit
mulți jucători noi și mi-a fost mai ușor să mă acomodez.

R.: Care sunt calitățile tale? La ce capitole mai ai de
lucrat?

M.R.: Calitățile mi le pot aprecia antrenorii, dar eu cred că
tehnica și inteligența în joc. Mai am de lucrat la forță, la viteză
și cam la tot (râde). M-am născut cu aceste calități de la Dumnezeu
și o să fac tot posibilul să le îmbunătățesc.

R.: Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit
de la antrenorii din cariera ta?

M.R.: Am primit multe. Cel mai important a fost să îmi văd de
antrenamentele mele, să nu aplec urechea la zvonuri sau la ce se
scrie în presă. Să mă pregătesc foarte bine și să muncesc din ce în
ce mai mult pentru că astăzi poți să fii sus, iar mâine să fii jos.
Trebuie să fii la fel în afara terenului ca și în teren.

R.: Ce antrenor ți-a influențat cel mai mult
cariera?

M.R.: Cred că Mihai Georgescu de la Ardealul mi-a influențat cel
mai mult cariera. Prin sfaturile pe care mi le dădea și în teren,
dar și în afara lui. Țin legătura cu dumnealui, dar și cu ceilalți
antrenori pe care i-am avut.

R.: Ilie Dumitrescu a declarat în urmă cu o lună și
jumătate că vede în tine un urmaș al său.

M.R.: Sper să fie așa. Sper să joc cât mai bine la echipa la
care activez și să ajung un fotbalist bun în felul meu. Niciun
fotbalist nu se poate compara cu altul, pentru că fiecare e diferit
în felul lui. Am văzut multe comparații, cum apare un jucător nou
cum e noul Hagi sau noul Mutu. Nu, fiecare e unic în felul lui.

R.: De ce nu ai jucat în derbiul cu Dinamo?

M.R.: (râde) Nu pot să comentez, a fost decizia antrenorului,
iar el a considerat că cei 18 erau cel mai bine pregătiți pentru
derbi. Așa a considerat dânsul, îi respect decizia și nu am ce să
fac.

R.: Se zvonește tot mai intens de un interes al
Universității Craiova pentru transferul tău începând din
iarnă.

M.R.: Nu am fost contactat de nimeni de la Craiova. Am aflat
doar din presă de interesul Universității pentru mine. În fiecare
zi se scrie, dar nu știu absolut nimic.

R.: Urmează meciul cu FC Utrecht în Liga Europa. Este
decisiv pentru calificarea în primăvara europeană?

M.R.: Ne dorim să mergem acolo să câștigăm. Avem nevoie de cele
trei puncte, pentru că avem un singur punct. O să fim destul de
motivați și sper să reușim să câștigăm. Avem o echipă bună și ne
stă în putință să câștigăm. Nu știu dacă este ultima șansă de
calificare, pentru că mai sunt multe jocuri în grupă și mai sunt și
rezultatele din meciurile indirecte. Calificarea nu depinde de
acest meci.

R.: În sezonul trecut, pe când evoluai la Internațional
Curtea de Argeș, ai suferit o accidentare gravă într-un meci cu FC
Vaslui.

M.R.: Nu m-a speriat deloc acel incident cu Akakpo. A fost o
accidentare care se întâmplă, nu am avut cum să o evit, dar odată
ce mi-am revenit nu m-am mai gândit niciodată la asta. Când intru
în teren o fac ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

R.: Cât de mare este regretul necalificării la
Campionatul European de tineret din 2011 în favoarea
Angliei?

M.R.: E un regret imens pentru toți jucătorii din generația care
a trecut. Am muncit foarte mult, sunt doi ani de muncă, de
calificări. Era o echipă bună, cu jucători buni și meritam să fim
la un turneu final. Am avut și neșansa să dăm peste o echipă
puternică a Europei și asta a fost. Dacă aveam puțină șansă la
Botoșani, eram la turneul final.