Există viața după Bunică

Imaginile nebuniilor lui Duckadam derulate pe tabela de marcaj au constituit un preambul prea sofisticat pentru un Steaua – Gloria jucat de formă.

Conținutul se decidea în provincie, la Cluj și la Craiova, astfel că în Ghencea totul depindea de știri lămuritoare despre ce fac CFR și Ceahlăul. Prin urmare, cei 22 de prieteni de la București s-au prins într-o joacă a cărei notă de bizar a fost sporită de atitudinea tribunelor. Șuturile steliste au găsit rar poarta până la golul lui Pepe Moreno, despre care am fi spus că ar fi fost culmea să nu fie gol.

Gloria a stat cuminte, vaccinată parcă împotriva oricărei inconștiențe marca Bunică. Singura dată în care a arătat că poate a fost șarja lui Guda (40), care s-a trezit singur cu Zapata, dar a tras pe lângă buturi cu o lejeritate în care am descifrat că știe sensurile care au legat în acest an Buzăul de Ghencea.

În fine, Steaua face 2-0 parcă sătulă să tot paseze știrb. Golul lui Dayro Moreno aproape că nu interesează pe nimeni pentru că, la Cluj, CFR avea penalty. Aflând că a marcat Cadu, Steaua uită apoi de orice prietenie și marchează gol după gol. Stadionul a mai explodat însă doar în minutul 82, în care fanii au crezut că s-a marcat la Cluj. Veștile bune veniseră însă doar pentru Gloria, care și-a asigurat salvarea după victoria Craiovei.