EXCLUSIV | Liţă Dumitru, interviu din America! ”Dacă nu era Gică Hagi, să schimbe ceva, să impulsioneze un pic fotbalul, eram morţi ca fotbal!” Sfatul pentru FRF şi când îşi va deschide propria academie

11 ian 2019 3954 afişări Comentează şi tu Liga 1
EXCLUSIV | Liţă Dumitru, interviu din America! ”Dacă nu era Gică Hagi, să schimbe ceva, să impulsioneze un pic fotbalul, eram morţi ca fotbal!” Sfatul pentru FRF şi când îşi va deschide propria academie 15 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7946/17834516/5/lita-dumitru-1.jpg
  • La 69 de ani, vârstă împlinită pe 2 ianuarie, fostul internaţional Ion ”Liţă” Dumitru îşi trăieşte a doua tinereţe în America. Dezamăgit de ceea ce i-a oferit România, nea’ Liţă şi-a luat inima în dinţi în urmă cu doi ani şi a decis să emigreze în Statele Unite, împreună cu soţia şi fiica sa în vârstă de 10 ani. A luat această decizie radicală cu gândul la viitorul copilului său. Şi nu regretă. Chiar dacă s-a izbit de o altă lume.
  • Încă nu s-a acomodat întru totul peste Ocean, dar îşi urmează visul. Şi face ceea ce îi place. Fotbal. De când a pus piciorul pe pământ american, Liţă Dumitru s-a angajat la academia unui prieten de-al său, ”Kalonji Soccer Academy”, unde pregăteşte grupe de copii cu vârste de la 8 la 19 ani. Visul său este, însă, să-şi deschidă propria academie, iar acesta poate prinde contur după ce va primi Green Card-ul.
  • Aflat la 10.000 de kilometri depărtare de casă, Liţă Dumitru a acceptat să vorbească cu ProSport despre perioada petrecută în America şi despre cum vede fotbalul românesc. Ce sfaturi dă Federaţiei Române de Fotbal, la ce echipe din Liga 1 a recomandat jucători tineri americani şi care este visul său, aflaţi în interviul de mai jos acordat în exclusivitate.

 

Domnule Dumitru, ce faceţi în America? Mulţi ştiu că aţi plecat peste Ocean, dar puţine informaţii despre dumneavoastră au răzbătut de acolo.
Sunt bine, mulţumesc. Sunt aici cu soţia şi cu fetiţa mea. Am depus documentele pentru Green Card. Eu antrenez la Academia ”Kalonji Soccer Academy”, şcoală de fotbal condusă de un român stabilit aici de mai mulţi ani, Bruno Kalonji. Antrenez grupe de copii de toate vârstele, de la 8 şi până la 19 ani. Avem antrenamente luni, marţi, miercuri şi joi, iar vineri facem pregătire specială.

De ce aţi ales să plecaţi din România?
Eu am o fetiţă mică, de 10 ani. Din prima căsătorie am doi copii mari, dar la cea mică ce puteam eu să-i ofer în România? Ca viitor. Am zis, hai să vedem, poate găsim în America ceva pentru ea. Am vorbit cu tipul ăsta, Bruno Kalonji, m-a convins, am venit aici şi am început munca la el.

Dezamăgit de România?
Am plecat din ţară în primul rând pentru că aşteptam mai mult de la mine, speram să-mi ofere ceva România, să pot antrena şi eu în Divizia A sau Divizia B, dar dacă nu s-a putut, asta a fost. Am zis că poate pot fi util în altă parte. Şi uşor-uşor, lucrurile se schimbă.

Şi cum a fost impactul cu Statele Unite? V-a fost greu să vă acomodaţi?
Fetiţa învaţă aici. A terminat clasa a II-a în România, iar acum doi şi jumătate, când am venit, au testat-o şi au băgat-o direct în clasa a IV-a. Acum este clasa a V-a. Mi-e greu oricum, pentru că la vârsta mea este greu să învăţ engleza, dar mă descurc. Mai greu este cu actele. Nu am ştiut că va fi atât de greu.

În ce sens?
Nu am ştiut că trebuie să treci prin nişte etape. Ca să îmi dea drept de muncă, să-mi dea Green Card, dreptul de a sta definitiv în America, a trebuit să aduc diploma de Licenţă Pro, cea mai mare din Europa, am adus din România vreo 40 de recomandări, de la televiziuni, de la ziare, de la fotbalişti, Federaţie, Ligă. Cu ajutorul acestor recomandări am primit viză. Acum patru luni am depus actele pentru Green Card, am urmat nişte paşi, analize, amprente, fotografii. Încet-încet, lucrurile se vor rezolva. În maximum cinci luni ne vom lua şi casă, o să putem face mai multe.


Liţă Dumitru e decis să rămână în Statele Unite alături de familia sa

Să trecem la fotbal. Am auzit că aţi recomandat doi tineri fotbalişti americani Politehnicii Iaşi.
Da, un portar şi un atacant, ambii de 18 ani. Atacantul este un copil senzaţional, care poate ajuta Iaşiul. Portarul Jacob Samnik este foarte talentat. Tatăl lui l-a adus la noi la academie de mult timp, iar eu când am venit aici l-am găsit. I-am spus să facă antrenament special cu noi şi atunci el poate ajunge în România sau să prindă alte echipe din alte campionate. El m-a ascultat, a venit şi s-a antrenat cu noi, a mai fost şi prin Spania şi s-a antrenat o lună şi jumătate, a fost şi în România, la Iaşi, dar nu aveau cum să-i facă contract, pentru că era minor. Mai am un atacant foarte bun, are vreo 18 ani, dar aşteptăm să-i iasă actele. E un fotbalist foarte bun, care poate să ajute Iaşiul. Flavius Stoican l-a văzut. Am vorbit şi cu preşedintele Adrian Ambrosie, el ştie ce are de făcut dacă aceşti copii vor corespunde.

Aţi mai trimis jucători şi la alte echipe din Liga 1?
Când am venit aici am luat legătura cu Gică Hagi. I-am trimis lui Gică doi jucători acum un an şi jumătate, dar sincer să fiu pe acei jucători nu îi cunoşteam aşa de bine. Nu le-am cunoscut caracterul. De aici încolo, toţi copiii pe care îi trimit în România, îi trimit pe garanţia mea. Am vorbit şi cu Gică Hagi de un mijlocaş, am vorbit şi cu Marcel Popescu. Încercăm să intrăm uşor-uşor în Liga I cu câţiva copii tineri, de mare perspectivă. În Liga I, în Liga a II-a, depinde de cât sunt de talentaţi.

Încă nu v-aţi deschis propria şcoală de fotbal?
Nu pot să-mi deschid propria academie aici, aşa cum mi-am dorit eu de la început, pentru că nu am încă Green Card. Deocamdată antrenez la ”Kalonji Soccer Academy”. Sunt angajat aici. Am depus toate actele de Green Card, pentru viză definitivă, atunci îmi pot deschide şi eu o şcoală de fotbal. De când am venit şi până acum am încercat să găsim copii talentaţi. Mergem la turnee mari, mergem la Dallas, un turneu cu peste 200 de echipe, acum am fost în Orlando, la un turneu cu 460 de echipe, un turneu de copii şi juniori. Putem vedea copii, să discutăm cu ei şi să-i pregătim şi pe urmă să meargă în România.


Fostul internaţional e apreciat de comunitate în SUA

Sfat pentru federaţie: ”Să vină antrenori să facem aici un trial”

Cu români v-aţi întâlnit acolo?
În Atlanta sunt vreo 50.000 de români. Foarte mulţi. Şi copii buni. Eu le-am spus şi celor de la Federaţia Română de Fotbal, am vorbit şi cu Gheorghiţă Geolgău, să putem să organizăm aici pe timp de vară sau când vor ei, un trial de selecţie. Sunt copii care joacă aici şi care pot ajunge la echipele naţionale. Pot veni aici doi sau trei antrenori de la Federaţie, facem un trial. Să vină să stea două săptămâni sau câteva zile, adunăm copiii de la toate echipele, îi vedem, iar la urmă tragem linie şi vedem cine poate face pasul la echipa naţională. Eu am mai trimis un băiat de aici în Spania, care a reuşit la echipa de juniori a lui Atletico Madrid.

Acasă când reveniţi?
În vară vreau să vin în România, vreau să rezolv problema cu casa de acolo şi alte probleme.


Liţă Dumitru şi fetiţa sa

Nu vă este dor de ţară?
Să vă spun cinstit, mi-e dor de fotbal. Cei de aici au două grupe de Divizia A a câte 10 echipe. Cele de pe primul loc joacă între ele şi dau campioana Americii. Nu retrogradează nimeni, nu promovează nimeni. Abia acum au înfiinţat liga a doua, unde să joace echipele de la copii şi juniori, care vin apoi la echipa mare.

Cum este fotbalul din Statele Unite comparativ cu cel românesc?
Să ştii că au un fotbal mai bun decât al nostru. Să nu te mire. Sunt foarte mulţi mexicani care joacă în prima ligă, jucători americani buni, au un fotbal bun.

Vă este dor de fotbal, dar tot în fotbal activaţi...
Da, dar mă ţin pe loc actele astea. Eu vreau să-mi deschid şcoala mea de fotbal aici, să lucrez pentru mine, nu să lucrez pentru alţii. Să mă dezvolt. Vreau să deschid o academie cu antrenamente speciale. Să aduc copii de la cluburile lor la mine la academie, să se pregătească cu mine, iar sâmbăta sau duminica să meargă să joace la echipele lor. Şi ar fi o chestie senzaţională. Totodată, aş putea să găsesc copii buni aici pe care să-i trimit în România, în Spania, poate şi în Anglia, chiar dacă este foaret greu.

Mai ţineţi legătura cu oamenii de fotbal din ţară?
Da, mai vorbesc cu Gică Hagi, Marcel Popescu, Marcel Ploaie, care mi-e prieten, cu Vintilă mai vorbesc.

Urmăriţi meciurile din Liga 1?
Acum mai puţin, dar după ce îmi iau casă o să-mi pun televiziune din România şi o să văd toate meciurile.

Cum vedeţi Liga 1 în momentul de faţă?
Tot aşa ca atunci când am plecat eu. Dacă nu a fi fost Gică Hagi, să impulsioneze un pic fotbalul românesc, să facă ceva, să schimbe ceva, eram morţi ca fotbal. Abia acum am început să investim şi noi în juniori, dar ar fi trebuit de mult timp făcut acest lucru.

Aveţi să transmiteţi un mesaj cuiva din fotbalul românesc de acolo, de departe?
Nu la cineva anume. La toţi cei implicaţi în fotbal vă doresc să fiţi sănătoşi, să vă trăiască familiile!

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.