Editorial Mihai Ciucă: Apusul

Se schimbă garda la palat. CFR n-a rezistat decât un an și acum predă sceptrul. Repriza secundă destoinică de sâmbătă din „Groapă” i-a salvat blazonul, nu însă și ultima fărâmă de speranță. Vom avea o nouă campioană, asta e informația momentului.
 

Acum răpusă și împietrită de tristețe, CFR poate că ar merita măcar câteva vorbe de alinare. Într-un carusel care s-a învârtit plictisitor de moarte în ultimele două decenii doar în jurul grandomanilor din Capitală, această campioană a apărut de nicăieri, din mediocritatea anchilozantă a celor mici care nu ridică ochii din țărână.
CFR și-a plămădit o echipă de top din nimic, dintr-un pod aerian cu Portugalia și America de Sud cu jucători cu CV confuz. Am privit-o cu toții ca pe o ciudățenie, ne holbam la girafă și ne tot spuneam că așa ceva nu există.

Până i-am îndrăgit de-a binelea pe Tony, Cadu, Dubarbier sau Culio, încă mai mult, pe unii chiar am sperat, la un moment trist pentru națională, că-i vom naturaliza. O echipă costisitoare, dar și atrăgătoare, care juca altceva, un spirit latin cu care a înfruntat-o și pe Chelsea, care, iată, e în buza finalei C1. O echipă frumoasă, care ar fi avut și mai mult cârlig la publicul neutru fără tandrețurile cu arbitrii cu care conducerea din Gruia s-a tot giugiulit. Ce se va alege din vară de această echipă care pare la capătul unui drum?