Dorinel și Peseiro, mulțumiți de jocul din Giulești

Steaua a mers în Giulești mai mult cu gândul de a nu pierde puncte decât cu cel de a da lovitura. A avut în față o echipă care și-a calibrat ambițiile în același mod, astfel că a ieșit un meci nul. Din toate punctele de vedere.

Ce calvar! Ce calvar este să ții de minge și să construiești atunci când nu vrei asta. Din păcate, această concluzie este valabilă pentru ambele părți. Minute în șir, mijlocașii steliști și rapidiști au format doar un fileu pentru mingile bubuite pe deasupra lor de către fundași, într-o luptă surdă de a proteja propria poartă și de a îndepărta balonul indiferent de modalitate și de rezultatul imediat următor. În aceste condiții, echilibrul este aproape perfect între statistica Stelei și cea a Rapidului. Din acest punct de vedere, cifrele fundașilor sunt convenabile pentru misiunea lor.

Pe măsură ce avansăm însă cu analiza spre avanposturi, e deranj. Acolo regăsim jucători care s-au întâlnit mai deloc cu mingea sau observăm că s-a ajuns foarte rar cu construcția în preajma careului advers. Prin urmare, acest 0-0 este un rezultat just, dar departe de a satisface pretențiile de la Steaua sau de la Rapid. La final, Dorinel Munteanu și Peseiro se declarau mulțumiți. Tragem nădejdea că nu au fost decât declarații menite să oblojească psihicul propriilor fotbaliști. La ce am văzut că s-a jucat, adică mai nimic, nu există motive de mulțumire, ci numai griji.