Ce s-a întâmplat înaintea finalei ”88

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Nimic nu se compară în întreaga istorie a fotbalului nostru, nu
doar a derby-urilor Dinamo – Steaua, cu ce s-a întâmplat în finala
Cupei României din 1988. S-a incendiat odată o peluză, Andone a
propus singurul protest în public, vehement, cu gesturi largi, la
adresa familiei Ceaușescu, alteori meciul a fost pe punctul de a se
întrerupe definitiv din cauza petardelor și a fumigenelor, n-a fost
întâlnire fără incidente cu arbitrii, pe scurt, fiecare derby a
avut povestea sa. Finala ’88 e un caz unic.

Cei care revăd azi finalul scos din minți după golul lui Balint,
și tot nu pot pricepe ce s-a întâmplat, ar trebui să dea timpul
înapoi, înaintea primului fluier al lui Radu Petrescu. În acei ani,
Steaua și Dinamo își feliaseră zonele de influență, ca după o
întrunire de la o Yalta invizibilă. Sateliții și lacheii erau bine
conturați, nu încăpea loc de neutralitate. Timișoara a plătit chiar
cu prețul retrogradării îndărătnicia de a juca pe gazon. Nimic nu
era lăsat la voia întâmplării. Nici măcar ziariștii de la
„Sportul”, câțiva agreați de o tabără, alții de cealaltă. Nu
existau transferuri de semnături în cronicile din ediția de luni a
„Sportului”. Cât despre linia tabletelor din „Săptămâna”, n-ar mai
fi nimic de adăugat. Avantaj „viteziștii”.

În acest război la baionetă cum puteau fi oare uitați tocmai
arbitrii?! Până la Revoluție, Steaua și Dinamo au avut fiecare
corpul lor de balet. Ca nu cumva vreun meci împotriva satelitului
rivalei, cu Victoria, Olt ori Moreni, să scape de sub control. În
celelalte partide, rezistența fusese de mult sugrumată. Ceea ce nu
împiedica nicidecum corpul de balet să afișeze un exces de zel,
părtinitor, bineînțeles. Azi, când revedem imaginile cu Lăcătuș și
Bumbescu gata să-l strângă de gât pe arbitrul George Ionescu, mai
putem să ne întrebăm de ce acesta era agreat doar de una dintre
tabere? Timpul a prescris la ce au fost împinși să închidă ochii și
Costică-Vâlcea, și Danciu, și Curt, și Costică-Suceava, și
Rotărescu, și Teodorescu… Doar hazardul n-a alterat și cariera
lui Crăciunescu.

Răzvan Lucescu, decizie importantă după moartea tatălui său, în numele lui Mircea Lucescu

09:12

Miculescu, uimit când a auzit ce transferuri face FCSB. L-a întrebat direct pe Argăseală: „Chiar vin cei trei?”

08:54