Maratonul de meciuri văzute nu-i provoacă oboseală oculară. Clipește entuziasmat la fiecare gol mai altfel și are stocată în minte o întreagă arhivă de partide bune. A început fotbalul în 1977, la Metalul București, sub comanda lui Ștefan Georgescu, pentru ca cinci ani mai târziu să ia tramvaiul spre Ștefan cel Mare, la Dinamo, după insistențele lui Piți Varga.
Vuietul de lângă Urgență i se strecoară și azi în timpane. A jucat doi ani, între 1986 și 1988, alături de Moraru, Rednic, Andone sau Cleo Vaișcovici, și a sorbit de la greii vestiarului fiecare sfat. Aflat în haita tinerilor, alături de Lupescu, Lupu, Sava, Prunea, Tene și Stelea, George Bănică (51 de ani) și-a clădit un nume în Belgia, unde s-a stabilit de mulți ani.
George Bănică, al doilea de la stânga, rândul din mijloc, încadrat de Mircea Lucescu și Lică Movilă
Povestea vieții lui – va fi prezentată de ProSport săptămâna viitoare – este fascinantă. O adevărată călătorie ca prin urechile acului, una care l-a dus până în Belgia, unde e stabilit de ani buni. „Mi-e dor de România, dar cel mai mult de mama (n.r. Anita), pentru că mi-a lipsit 40 de ani. Trăiește, o iubesc și sunt sigur că am făcut-o fericită. Tatăl meu, Tudor, a jucat prin anii 50 la Rapid 2”, spune fostul jucător de la La Louviere.
Într-o discuție cu reporterul ProSport, George Bănică, impresariat în carieră de Mircea Petescu, agentul care l-a dus pe Gică Popescu la PSV, oferă o notă optimistă meciului din această seară, Viitorul – Gent (3-6, în tur) și pune sub microscop câteva secrete ale fotbalului belgian.
George, trăiești în Belgia de mulți ani, care ar fi principalul motor al acestui laborator de fotbaliști? Fotbalul belgian e bazat pe viața socială. Aproape toți copiii sunt îndrumați de părinți către sport, muzică sau alte activități, niciodată nu vor sta acasă, cu bunicii, ca în România. Și asta pentru că există o morișcă a modelelor care te învăluie și te face să mergi pe același drum pe care au mers alți părinți. Și să crezi în copilul tău sau să-ți dorești să ajungă ce poate tu nu ai reușit. Pictor, doctor, sculptor, matematician sau sportiv. Așa au apărut și Kompany, și Hazard, și Mertens. Acești copii talentați sunt pescuiți de marile echipe de la 8 ani, o vârstă fragedă! În urma unor raporturi care se efectuează anual, sita cerne, specialiștii triază și rămâne la suprafață doar spuma.
Ce se întâmplă cu cei care nu sunt triați? Cei care ies din elită fie că au primit raporturi slabe sau aleg studiile sau viața mai libertină… Merg la fotbalul amator, unul care e și el foarte bine structurat. Infrastructura e modernă, e finanțată de autorități.
Ce au belgienii și ce nu au oamenii din fotbalul românesc. „Becali, Negoiță sau Niculae trebuie apreciați. Dar, în același timp, și compătimiți”
Foarte mulți dintre jucătorii importanți ai Europei au trecut prin Belgia. Au scouteri foarte buni încât ochesc talentele, văd mai bine decât alții jucătorii tineri, ieftini și buni? Dacă pe piața internă în propriile cluburi nu dețin profilele ideale pentru nevoile respectivului moment, caută afară jucători tineri pe care-i expun, pe care-i cizelează, apoi îi vând mai departe pentru a-și amortiza investiția, dar și pentru a scoate bani. Profitul este reinvestit și acest mecanism s-a dovedit mereu eficient. Fotbalul este o afacere, iar în cluburile mari sunt oameni de afaceri care posedă un plan bine pus la punct. Fiecare poziție în organigrama unui club e ocupat de cel care știe cel mai bine cu ce se mănâncă acel job. Nu se bagă unul peste celălalt, se respectă, își respectă munca și atunci mai intervine un element esențial.
Care? Timpul. Răbdarea. Când se începe o afacere, e nevoie de răbdare. În România, o problemă gravă e lipsa răbdării. Și, pe lângă asta, lipsa unui plan și dorința unor oameni de a ieși în față. Hagi e modelul românesc de succes.
Doar el? Și alți investitori, precum Becali, Negoiță, Niculae… Trebuie apreciați, dar în același timp și compătimiți.
De ce compătimiți? Spun doar atât: din cauza unor investiții proaste.
Misiune imposibilă? Sau, cine știe, Hagi are mereu soluții. Viitorul – Genk, manșa secundă din preliminariile Europa League, e azi, de la 18:00, la Ovidiu.
Punct forte. Schemele pe care mizează belgienii și unde nu trebuie să pice în plasă Țîru și colegii lui
Hai să vorbim puțin și despre meciul Viitorului cu Gent. Ai fost prezent pe stadion la partida tur. Gent a arătat în prima partidă că beneficiază de jucători cu calități individuale superioare față de cele ale jucătorilor de la Viitorul. Dar poate fi speculată lipsa de omogenitate a fotbaliștilor belgieni. Și asta s-a văzut la fazele rapide și la golurile reușite de băieții lui Gică Hagi. Au marșat foarte mult pe câteva idei de joc care s-au concretizat prin goluri. Au luat poziții maxime în bandă cu jucătorii lor laterali și au creat spații mari în centru, unde s-au infiltrat, rând pe rând, Odjidja, De Jaghere sau David. La asta ar trebui să fie foarte atenți Țîru și colegii lui.
Dar, totuși, Viitorul a marcat de trei ori. E un semn care ar putea aprinde scânteia unei reveniri de senzație la Ovidiu? A doua repriză, Viitorul a arătat că poate contracara jocul belgienilor cu multă inteligență și știință în fragmentele de joc în care orice jucător tânăr ar fi capotat din punct de vedere mental, dar e greu să revii după ecartul cu care s-a încheiat prima repriză. În comparație cu meciul cu Viitorul, la partida cu Charleroi, scor 1-1, au apărut două nume noi în echipa de bază: Ngadeau, adus de la Sparta Praga pe 4,5 milioane de euro, foarte puternic în jocul aerian, și fundașul dreapta Castro Montes. Probabil că Lustig va fi menajat pentru joi. Ceea ce am remarcat și la ce element ar trebui să fie atenți băieții lui Hagi!? Kubo și Yaremchuk joacă foarte mult la limita ofsaidului.
Punct slab. „Atât la fazele fixe cât și la jocul în mare viteză, defensiva belgiană nu se sincronizează și jucătorii lui Gent au intervenții neconcludente. Poate fi depășită apărarea lor”
Spune-mi un punct nevralgic care poate fi speculat de Eric și de colegii lui! Charleroi mai putea marca de două-trei ori pentru că defensiva celor de la Gent scârțâie atunci când echipa adversă joacă rapid, cu mingi la firul ierbii, dintr-o atingere și devieri fine. Cu un joc mai compact atunci când posesia aparține adversarului și mai rapid perpedincular pe poartă, Viitorul poate reuși calificarea. Atât la fazele fixe cât și la jocul în mare viteză, defensiva belgiană nu se sincronizează și jucătorii lui Gent au intervenții neconcludente. Eu zic că poate fi depășită.
O ultimă întrebare. Minunile se ivesc de la rar spre foarte rar în fotbalul românesc. Ce simți că se va întâmpla în această seară? Rezultatul e greu de recuperat, dar eu sunt optimist. Viitorul a lăsat o impresie mult mai bună decât acum trei ani. M-aș bucura enorm pentru acești copii tineri, pentru Gică Hagi, Gică Popescu, Zoli Iasko sau Cristi Sava. Eu sper într-o calificare surpriză.
CITEȘTE SĂ‚PTĂ‚MÂNA VIITOARE POVESTEA LUI GEORGE BĂ‚NICĂ‚ pe www.prosport.ro
Stângul cizelat pe terenurile din România
KSK Oosthoven, ultima echipă antrenată de George Bănică în Belgia
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER