ProSport găzduiește în fiecare marți rubrica jurnalistului Gabriel Berceanu: trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. „Trei de bine” înseamnă goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă! Azi, Vlad Chiricheș, Claudiu Keșeru și CFR Cluj!
Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!
Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal. De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit.
Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.
La 35 de ani, după mai bine de un deceniu în fotbalul tare european, să joci din nou în Superliga e un risc uriaș. O mărturisea cândva Dorin Goian, cel care a ales să nu facă asta. Au confirmat-o zeci de alți jucători cu un astfel de tipar fericit în carieră. Vlad Chiricheș nu joacă pentru bani, nu evoluează pentru a mai prinde un transfer, nu mai are inimi de câștigat prin tribunele roș-albastre și nici glorie de arvunit din destin. Pur și simplu iubește fotbalul și e bun, foarte bun, în ceea ce face. Nu asta ne-am dori, într-un Univers ideal, de la toți jucătorii?
FCSB e atât de puternică, pe multiple planuri, după cum analizam în finalul cronicii de aici, încât parcă eroii ei sunt prin rotație, de la meci la meci. Când Olaru, când Tănase. Când Bîrligea, când Dawa. Apare Târnovanu providențial. Cisotti, util peste tot. Miculescu, ce parcurs în Europa League! Șut, marcator de clasă când nu te-aștepți. Dar, între ei, cu echilibru, eleganță și un fotbal în care sclipește tocmai savoarea atât de rară pe care o caută suporterii: Vlad Chiricheș. Prestația lui la 1-0 Universitatea Craiova e doar o ultimă confirmare.
Cu el mijlocaș, FCSB n-a pierdut vreun meci în Superliga până acum, în acest sezon. Deposedează, dublează, intercepții, pase fine și ieșiri inspirate din situații în care da, uneori, poate merită „bubuită”. Dar ochii copiilor nu vor iubi fotbalul pentru „bubuieli”. N-au făcut-o în nicio generație, de când… de când sare mingea!
La 35 de ani, în ciuda portofoliului amar de accidentări, dincolo de erorile care apar atunci când îți asumi riscuri pentru a-ți păstra în iarbă blazonul stilului de clasă, trecând peste „vorbe”, Vlad Chiricheș e un exemplu concret, tangibil, pentru orice tânăr jucător român. Cum să-ți respecți profesia și să iubești fotbalul „cu fapte”. Și cum să te reinventezi în misiunea ta cu smerenia și înțelepciunea pe care doar liderii veritabili le dețin.
Vă recomand amplul interviu video realizat de colegul meu Andrei Preotu, la Oradea, cu Claudiu Keșeru. Îl descoperiți în integralitate mai jos. Pentru o senzație de proaspăt reconfortant în ceea ce înseamnă managementul fotbalului nostru. La 38 de ani, atacantul a renunțat, mai greu poate decât își imagina cândva, la cariera de fotbalist și a devenit director sportiv la FC Bihor, în Liga 2. Nu doar că pare „turnat” în noua ipostază, dar felul în care vorbește despre fotbal și noul drum, seriozitatea pe care a mutat-o din iarbă și, până la urmă, întregul „pachet” Keșeru în acest rol, de la idei la vestimentație, te fac să speri cu argumente într-un fotbal românesc… „ca afară”.
Claudiu are ceva din aura generației de foști fotbaliști care acoperă interesant și tot mai apăsat zona de management sportiv a cluburilor din Europa de Vest în ultima vreme. Ceva îmi spune, dincolo de interviul acesta, prin filtrul anilor de când ne cunoaștem, că nu le va fi ușor jucătorilor români să lucreze cu el. Cel puțin la început. Iar asta e bine! Nu cred că așa ceva și-ar dori Keșeru, ba din contră: să împingă lucrurile, transformând, cu măcar un strop din fotbalul francez după mai bine de un deceniu petrecut acolo.
Nu a fost doar „un gest frumos”. Ci emoționant și pătrunzător. Nu mă interesează paternitatea ideii și nici originalitatea. E ca și cum, după ce fiul tău îți spune că te iubește și ești fericit, ai sta să te gândești că miliarde de oameni au mai spus asta deja. Fericirea nu e o patrie a revoluțiilor, ci a firescului. Iar CFR Cluj, cu tricourile speciale de 8 martie, purtate la 6-0 cu Gloria Buzău, merită aplauze!
Fotbaliștii din Gruia au avut, fiecare, pe spate, prenumele mamei. Cu atât mai copleșitor impactul cu cât au fost alături, în același vestiar, dar mai ales alături de băieții lor, prin această idee, mame de fotbaliști din Liberia, Brazilia, România, Kosovo, Portugalia sau Croația. Adică Dragica, Idalina, Liliana, Noemi, Alina, Fikrete, Marinela, Corina…
În loc de alte comentarii, postarea celor de la CFR Cluj:
Ai avut mereu grijă de mine și te-ai asigurat că nu îmi lipsește nimic! Chiar și când erai obosită, m-ai ajutat să mă îmbrac și m-ai învățat să mă descurc în orice situație! Datorită sprijinului tău fac acum ceea ce iubesc, pentru că ai avut încredere în pasiunea mea. Nu ți-am mulțumit niciodată suficient, dar te-am purtat mereu în suflet pentru tot ce ai făcut pentru mine! Chiar dacă ești departe, astăzi te simt mai aproape ca oricând! În semn de recunoștință, port cu mândrie numele tău pe spate, pentru că meriți toată aprecierea mea. Te port mereu în suflet, dar azi și pe tricou. Semnat, băiatul tău”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER