ProSport a lansat prin jurnalistul Gabriel Berceanu rubrica „Trei de bine” unde descoperi, în fiecare marți, trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. Goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, transferuri și decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă!
Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!
Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal.
De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit.
Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.
Dar să descoperim eroii săptămânii pozitive care tocmai s-a încheiat!
FCSB a adus la București marele Manchester United. Iar România, prin suporteri, prin stadion, prin atmosferă, prin tot ce au însemnat condițiile unui „regal” pentru noi în Europa League, a impresionat continentul.
De la Daily Mail care nu se aștepta probabil la condițiile „Arenei Naționale” și a remarcat imaginea ei superbă, întărită de publicul care a umplut la refuz stadionul, până la jurnaliștii The Guardian pentru care imaginea scenografiei din peluza roș-albastră, în memoria lui Helmuth Duckadam, a produs o amprentă marcantă.
Tânărul star Mainoo a evidențiat atmosfera, în vreme ce pentru portughezul Dalot a fost „o plăcere să joace la București, pe un gazon impecabil”.
Ne entuziasmăm cu firescul? Este și nu este doar așa. Pentru că fanii FCSB au scris istorie în felul lor: locul 8 în Europa League la capacitatea ocupată a arenelor la meciurile pe teren propriu, locul 11 în topul suporterilor. Noi știam cât de puternici și de frumoși suntem împreună, acum o să reînvețe și Europa!
După modelul setat de fanii tricolori la EURO 2024, suporterii FCSB au conturat și mai puternic o platformă a diplomației sportive fără nimic ostentativ în spate. Avem și noi erorile noastre, dar ne caracterizează pasiunea și civilizația, nu excepțiile. Iar în contextul global, chiar suntem tari!
Din cel puțin trei motive revenirea lui Mirel Rădoi în Superliga e un mare câștig și un motiv de bucurie. Și nu mă îmbăt cu apă rece după un 4-1 cu Poli Iași, ci am lucrat alături de el și mă încumet să cred din ceea ce am trăit și învățat.
În primul rând, avem în fotbalul românesc un antrenor care eliberează fotbalul și nu îl ștrangulează. Prea mult ne-am obișnuit printr-un circuit mediocru de tehnicieni cu acest stereotip fricos perpetuat sub spectrul eficienței: puncte ciupite, mingi bubuite, schimbări defensive în 90% din cazuri, partituri gândite „să scape”, nu să cucerească. Mirel Rădoi aduce un model diferit și o seninătate a fotbalului care se joacă inclusiv pentru aplauze.
Da, poate cele mai multe trofee se cuceresc prin scrâșnet. Și da, sunt mize pentru care îndârjirea și disciplina merită mai mult decât rigoarea principiilor tale spectaculoase de la care nu te abați. Dar e nevoie și de una, și de alta. Iar pentru antrenorii tineri și foarte tineri, dar mai ales pentru jucători!, e nevoie neapărat și de felul în care antrenează Mirel Rădoi.
În al doilea rând, echipele lui Mirel Rădoi sunt echipe „de autor”. Știi după joc cine antrenează, vezi un profil, o identitate coerentă a echipei. Reîntorcându-ne la frică și la mediocritate, sunt zeci de tehnicieni, rotiți inexplicabil pe la echipe cu obiective mici și foarte mici, care au instaurat o platitudine abrazivă. Aproape că toate joacă la fel, indiferent că azi e X și mâine e Y pe bancă. E un stil al înfundării care depersonalizează echipe și cluburi, respingând galerii.
Nu în ultimul rând, Craiova merita o efervescență oltenească. Uitați-vă cum s-au eliberat parcă și Mitriță, și Cicâldău. Și urmăriți de-acum parcursul revenirii lui Screciu! Inclusiv naționala României, prin asta, avea nevoie de Mirel Rădoi. S-a investit prea mult la Universitatea ca echipa să nu joace exuberant, pe conturul de vulcan al patriei fierbinți ce o zidește dintotdeauna în paradoxuri.
Și foarte probabil vom avea un play-off cu cele mai iubite echipe ale României, în care se vor duela stiluri diferite de tehnicieni, de la Sabău la Șumudică, de la Rădoi la Kopic, prin forța FCSB și experiența lui Dan Petrescu. Asta visam toți, nu-i așa?
Nu, locul jucătorului exponențial pentru Superliga 2023/2024 nu avea cum să fie în Qatar. Cu tot respectul pentru investițiile de acolo, pentru ce se oferă și ce se visează, dar calitățile lui Florinel Coman, statutul Superligii și perspectiva naționalei României de azi nu cadrau cu mutarea șeptarului FCSB spre Al Gharafa. A fost o alegere, bine că s-a încheiat relativ rapid experiența.
Locul lui Florinel Coman, prin prisma valorii lui, chiar este între cei buni și foarte buni. A ajuns la Cagliari, va lupta pentru evitarea retrogradării, dar o va face în Serie A. Își era dator cumva să se provoace cu mai mult și să ne răsplătească încrederea cu mai multe.
Iar România, în drum spre Mondialul 2026, are nevoie de un ofensiv flamboaiant convocat după meciuri cu Juventus și Roma, chiar dacă nu va puncta pe tabelă, decât de un star marcator în cruciade cu Al Shahaniya. S-a întâmplat ceea ce trebuia, să dea Dumnezeu să fie doar o tranziție spre o normalitate ce anunță și cluburi mai mari cu obiective mai îndrăznețe. E loc, timp și talent pentru toate!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER