Acasa » Fotbal Intern » Superliga » S-au aflat cele două substanțe cu care se dopează campioana! Cronică de Gabriel Berceanu la FCSB – Universitatea Craiova 1-0

S-au aflat cele două substanțe cu care se dopează campioana! Cronică de Gabriel Berceanu la FCSB – Universitatea Craiova 1-0

S-au aflat cele două substanțe cu care se dopează campioana! Cronică de Gabriel Berceanu la FCSB - Universitatea Craiova 1-0

Așa se trăiește FCSB – Universitatea Craiova acum, partea a doua și ultima supusă înjumătățirii din preludiul luptei la titlu, înaintea irespirabilelor dueluri ce se așteaptă în play-off: când toporul intră în pădure, copacii cred că mânerul lui e unul dintre ei!

Vine idolul stelist Mirel Rădoi, „unul dintre noi”, să izbească zdravăn și oltenește taman când florile roș-albastre stăpânesc amplu cerul de-acasă și de pe continent? Sau o va face invers Alex Băluță, trădător adevărat decretat în Bănie și vârf fals pe foaia campioanei azi, împotriva Olteniei care l-a născut, Oltenia tinereții și a anilor lui cei mai buni în fotbal?

Presiunea e, oricum, de o sută de ori mai mare pe Universitatea în această vreme. Clasările ultimilor 7 ani: clape de acordeon în zori, 3-4-2-3-3-4-2 la ultima masă, când sărbătoritului îi atârnă cravata pe jumătate în paharul cu șpriț, dar lăutarul tot nu găsește nota cea mai înaltă, izbăvitoare. Rădoi are o revanșă de luat, spunea Sorin Cârțu, vizavi de Știința. Rădoi are și o poveste profundă și minunată de legat, după epoca tricoloră când, ați uitat prea repede!, ce fericiți eram că antrenori români pot face rezultate fără să fugă fotbalul de noi. Iar Alex Mitriță, la 30 de ani, dar mai ales la talentul lui, nu-și permite să alunece spre amurgul carierei fără măcar un titlu de campion în palmares.

Care topor are tăișul mai bun acum? Și care braț e mai isteț cât să reteze fericirea celuilalt, cel fără de care acum o vreme nu-și imagina viața?

Cronică de Gabriel Berceanu la FCSB – Universitatea Craiova 1-0

Cine nu e convins de presiunea însutită a oltenilor se lămurește după primele 20 de minute. Mitriță vede galben, la fel Oshima după ce îl curăță din spate pe Chiricheș, dar urletul lui Mirel Rădoi după avertismentul „Piticului Atomic” zguduie geamurile până în Militari. Pe cât de agresivă, pe atât de sterilă e însă Universitatea. Cu toată construcția aparent obosită și fracturată, din start, a campioanei.

Arbitrul Marian Barbu fluieră mai des ca la o nuntă moldovenească, nu-i vina lui, un cadru tv se fixează pe Pintilii, cu ochii tulburi și gura întredeschisă, parcă „Pinti” și Rădoi au turnat dincolo de clasament vâna lor de fotbaliști în ritmul de pe Arena Națională. Fotbal mai puțin, momentan, e drept. Dar plutește senzația că FCSB, echipa al cărui prim 11 e cu trei ani mai experimentat decât al Științei, știe ce face.

Roș-albaștrii nu par doar obosiți, ci și vicleni. Se hrănesc din tensiunea rivalei ca să-și potențeze biciul neașteptat. Alex Băluță agață în minutul 20, cu dreptul, o minge la zece metri de poartă, reia cu același picior, dar placajul lui Laurențiu Popescu e spectaculos și eficient. Apoi, Chiricheș recuperează și lansează ca în Premier League, Crețu pune mingea după un stop încrezător, iar stângul lui Șut din afara careului se duce teribil spre un gol fermecător. E 1-0 după o jumătate de oră.

Dacă și la meciul 53, cu Kiki, Cisotti extremă și Băluță vârf…

Până în pauză, Oltenia rămâne anchilozată. Ngezana e aproape de al doilea cartonaș galben, fault la Safira, însă cam asta e singura speranță concretă a juveților de mai mult. Ca și la 0-0 cu Rapid în inferioritate numerică, FCSB te lasă perplex pe alocuri. E mai mereu un scenariu în care adversarii, după ce chiuie cu Farul sau Slobozia, ajung la „băieții mari” care îi transformă, la altă categorie, în echipe de pluton.

E meciul 53 din acest sezon pentru campioană și conduce la pauză Universitatea Craiova, formație cu 5 victorii și un egal în Superliga de când s-a întors Rădoi. Și dacă poate asta cu Kiki titular, Cisotti extremă dreapta și Băluță vârf…

De la vestiare iese Miculescu, în locul olteanului din atacul FCSB. Un topor a ratat șansa să zguduie pădurea, mai rămâne Mirel Rădoi.

Zbatere multă dinspre Craiova, dar rețeta succesului consistent se amână

Replica oaspeților nu apare. Minutul 70 și nu vezi șut pe poartă în dreptul lor, după reluare. Screciu, în linia mediană, are un singur duel din șase câștigat, până acum. La Mitriță au ajuns mai puțin de jumătate din numărul baloanelor care au ajuns la Florin Tănase. Cifrele înghesuie, apare Bană în locul lui Houri. Trimite el spre Târnovanu ca să anuleze statisticile amare, dar doar pentru asta. Mitriță îl înjunghie cu privirea.

Lukic, al doilea atacant, pentru Screciu. Ce să mai piardă, până la urmă, Rădoi? Măcar să n-ai regretul că n-ai dat pus toate resursele în foc. FCSB s-a retras, e stoarsă și se strânge caracatiță pe o plajă de neputință a adversarilor. Vrea din încredere și maturitate să închidă meciul, cât mai iute și fără timp de iluzii. Culmea, „cu 20% la viață”, tot Florin Tănase bifează ocazia mare, dar întârzie șutul. „Capul” lui Toma, finalmente, se duce prea moale.

Ngezana e eliminat în prelungiri, prea târziu ca să producă o rană profundă. Craiova rămâne în repriza secundă cu acel șut al lui Bană, pe poartă. FCSB câștigă și se lipește pe primul loc la final de sezon regular.

S-au aflat cele două substanțe cu care se dopează campioana!

Devine tot mai clar, ștergem eprubetele aburind de clocotul orgoliului și se văd cele două substanțe cu care se dopează FCSB în Superliga. Prima substanță e… lipsa de substanță a adversarelor. Principalele rivale din play-off compun un cerc de dependenți printre care campioana trece trufaș, stăpână pe ea.

Doare, dar: Craiova e dependentă de Mitriță, CFR e dependentă de Louis Munteanu, „U” Cluj e dependentă de Nistor. Mai departe, Dinamo nu pare să aibă lot de titlu. Iar campioni din clocot permanent rar se văd: Rapidul cablat la perfuzia Șumudică primește când rezultate, când spumă fără nimic dedesubt. FCSB a strălucit cu Olaru, s-a accidentat și a apărut Tănase. Când e ziua lui Bîrligea, când a lui Radunovic. Când Șut, când Miculescu. Când Cisotti. Când Dawa. Dragon cu atâtea capete înfricoșătoare, oricât ai tăia, apare altul! Și așa ajungem la a a doua substanță. Mult mai importantă decât în prima.

Cu ce se mai dopează FCSB? Forța ei multilaterală. Paradoxul incredibil e că tocmai Gigi Becali a reușit să consolideze cel mai stabil club și cea mai stabilă echipă plus bancă tehnică din Superliga. Când se apropie valorile în vreun meci, FCSB triumfă prin fizic. Atunci când obosește, mental e campioană. Dar, de cele mai multe ori, fotbalistic e superioară oricum.

În plus, Becali a investit mult și constant în vestiar. Dați la o parte primul 11 al roș-albaștrilor care a învins Universitatea Craiova: pe ce loc ar termina în campionat echipa de mai jos, formată exclusiv din rezervele și absenții meciului cu oltenii?

  • Zima – Pantea, Dawa, Lixandru, Radunovic – Baba, Edjouma – Miculescu, Olaru, O. Popescu – Bîrligea

Și rămân „pe-afară” Ștefănescu, Musi, Toma, Stoian, Cercel, Gele…