Cristi Chivu a făcut primii pași în fotbal la 8 ani, pe un teren din Govândari, cartierul în care locuia. După două decenii de muncă, reșițeanul a cucerit Europa cu Inter. La două zile după izbânda de la Madrid, blocul de zece etaje în care a copilărit fotbalistul nu te trimite cu gândul nici la milioanele de euro din Ligă, nici la Il Scudetto. Ploaia face că atmosfera să fie și mai sumbră, iar un singur copil stă în casa scării și așteaptă să iasă soarele. Zice că nu s-a uitat la meci și nici nu știa că în același bloc a locuit actualul fundaș al lui Inter Milano!
Ne îndreptăm spre școala generală, unde a bătut mingea pentru prima oară Chivu, aflată în același cartier, iar ploaia se mai domolește. În curtea școlii s-a adunat o ceată de copii. Toți spun că s-au uitat sâmbătă la meci. I-am întrebat dacă au ținut cu Inter și toți au răspuns că da, mai puțin unul dintre ei. „Idolul meu este Robben”, strigă micuțul și automat își ia o palmă peste ceafă. „Vrem să ajungem și noi fotbaliști, cum e Chivu”, spun toți, dar deocamdată nu au o minge de fotbal. Într-un târziu, apare alt puști cu o minge de baschet – soluție de compromis. Sunt nevoiți să sară gardul ca să încingă o partidă de baschet, printre bălți, lângă terenul sintetic care există datorită donației făcute de Chivu. „Era mic, dar n-avea frică” Îi facem o vizită lui Ion Copăcean, primul antrenor al lui Cristi. „L-am descoperit în 1988, la o selecție a școlilor generale. Era mic și slăbuț, dar foarte tehnic, și nu era deloc fricos. De aceea a și jucat din start la grupa de vârstă a copiilor cu trei ani mai mari decât el”, își amintește antrenorul de la Clubul Sportiv Școlar. Ion Copăcean are 64 de ani și se confruntă cu probleme mari de sănătate, dar încă antrenează. „M-am bucurat tare mult când am văzut finala. Nu am mai vorbit cu Cristi de câțiva ani, dar m-a făcut fericit sâmbătă. Măcar el să ne mai aducă bucurii, că fotbalul din Reșița e la pământ”, spune primul antrenor al lui Chivu.
Stadionul Gloria, o ruină Căpitanul naționalei a jucat în primii săi ani de juniorat la CSS Reșița, iar meciurile de pe teren propriu ale acestei echipe aveau loc pe stadionul Gloria. Arena e în paragină (foto mici): nu s-a făcut aproape nimic la vestiare și în tribune de pe vremea în care Chivu a părăsit Banatul montan pentru a juca fotbal la nivel înalt. Gloria era echipa a doua a Reșiței, pe vremea în care CSM juca în Divizia A. Acum, prima echipă a Carașului este Școlar, grupare care joacă în eșalonul al treilea, pe fostul stadion al CSM-ului.
„El a jucat în permanență cu cei mai mari decât el, când era junior. Chiar dacă era mic și slăbuț, s-a observat din prima că va ajunge fotbalist mare”, Ion Copăcean, antrenor CSS Reșița
„Mama lui l-a născut, tatăl l-a educat, iar eu, la momentul potrivit, l-am aruncat în prima divizie… Apoi a cam uitat de mine, din păcate, dar asta este… Ca fotbalist, numai laudă, a făcut ceva extraordinar și merita această victorie după tot ce pățise…”, Ioan Sdrobiș, fost antrenor al lui Chivu la Reșița
32 de meciuri a jucat Cristi Chivu pentru U Craiova, marcând trei goluri
„Dacă juca în București, se pierdea”
Chivu a debutat în Divizia A în tricoul Reșiței și, după o perioadă petrecută la Craiova, a plecat la Ajax. Antrenorul care l-a descoperit, Ion Copăcean, crede că fotbalistului i-a fost de bun augur faptul că nu a trecut pe la vreo echipă din Capitală. „Nu știu dacă ajungea chiar așa mare fotbalist dacă ar fi jucat în Capitală. În București se pierdea din cauza anturajului. El a fost tot timpul un copil foarte cuminte. A contat și că tatăl lui l-a îndrumat bine”, povestește Copăcean. Astăzi, la stadionul din Valea Domanului, va fi dezvelită o statuie a lui Mircea Chivu.
„Nea Mircea îl certa din orice” Leo Doană a fost unul dintre colegii lui Chivu la CSM Reșița, în perioada în care actualul căpitan al naționalei a debutat în prima ligă. „Era singurul junior din lot, îmi aduc aminte că era modest și foarte talentat, de aceea a și avut încredere nea Nelu (n.r. – Sdrobiș) în el. A contat și faptul că nea Mircea, tatăl lui, era secund. Nea Mircea îl certa din orice. Chiar dacă nu era vinovat, îl certa, dar știa el ce face. L-a disciplinat și de aceea a ajuns așa sus. Oricum, pe vremea aceea chiar nu se aștepta nimeni ca el să ajungă să ia Cupa Campionilor”, a declarat Doană.
„Am promis că-i voi fi ca un tată” În vara anului 1998, la 17 ani, Cristi Chivu a semnat cu Universitatea Craiova. Ilie Balaci, care preluase atunci Universitatea, a câștigat lupta cu granzii Steaua, Dinamo și Rapid. „Eu am avut norocul că îl cunoșteam bine pe Mircea, tatăl lui, Dumnezeu să-l ierte. Am fost colegi de cameră la Universitatea și la echipa națională. O știam și pe mama lui, Mariana, și asta a fost din nou de mare ajutor, pentru că aveam nevoie și de semnătura ei pentru transfer, Cristi fiind minor. Din păcate, am lucrat foarte puțin împreună, deși m-am angajat față de mama lui că îi voi fi ca un tată. Sper că l-am ajutat totuși și eu puțin, nu neapărat în carieră, pentru că în carieră s-a ajutat singur. A fost serios și a știut ce vrea”, povestește Balaci, care recunoaște că nu a mai păstrat legătura cu fostul său elev.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER