La picnic

Poate că nu doar de gura lumii, pentru că așa alunecă valul acum, pe Dinamo mai că o bate gândul să dea în judecată și firma de pază, cotă parte în incidentele de la turul cu Liberec. Dacă ați avea un cățel șoricar sau pekinez, ați avea curajul să-l lăsați dus la plimbare în parc de unul dintre angajații de serviciu joia trecută?

După primul tufiș, însoțitorul ar rămâne doar cu lesa. Imaginile din finalul cu Slovan sunt stupefiante. Niște smintiți zgâlțâiau din țâțâni gardul dinspre peluză, iar flăcăii de la pază contemplau evenimentele de la zeci de metri distanță. Parcă erau la picnic la iarbă verde.

Dacă vestele n-ar fi fost galbene-prăzulii, ci portocalii, ai fi jurat că sunt obișnuiții muncitori de pe șantierele patriei tolăniți într-o rână la orice oră din program.
În volumul care a prefațat cartea poveștilor turneelor finale, World Cup ’66, Ioan Chirilă are un capitol fabulos, dedicat omului de ordine londonez picat de serviciu chiar în seara în care Anglia juca pe Wembley. 90 de minute era una dintre figurile din muzeul de ceară. Țeapăn, cu ochii roată doar la ce se întâmplă în tribună. Nimic de pe gazon.

Ca să fie la curent cu derularea meciului, și-a luat băiatul și l-a așezat pe scaunul din fața sa. Un comentator radio ad-hoc. Centrează Bobby Charlton, dar, vai, Hurst e prea scund…
Fătălăii de la meciul cu Slovan nu l-au citit pe nea Vanea, dar nici fișa postului. Au savurat bonusul unor bilete gratis la meci ca într-o zi liberă și probabil că azi se amuză cum, marți, cinci colegi londonezi împingeau ca rugbiștii câteva zeci de fani zănatici la o partidă din Cupa Ligii.