Noiembrie 2019 pare în altă viață. Atunci au călcat prima oară pe Metropolitano din Madrid, în tricolor, Ianis Hagi, Răzvan Marin, Nedelcearu, Stanciu, Florinel, Pușcaș. De pe bancă a intrat Cicâldău, dar și Mitriță și Nistor, două dintre cele mai mediatizate produse de azi ale Superligii gonflate care nu prind bilet în trenul lui Iordănescu. Pandemia era încă miez de caterincă în cârciumile de la răscrucea cartierului cu Dumnezeu în noiembrie 2019. Și ne-a dat Spania de ne-a julit. 0-5, demisia lui Cosmin Contra… ce bine știm rănile, că am tot avut!
Cu ce fel de națională mergem la EURO 2024? Asta vrem să aflăm la Madrid, de data asta prin Columbia. Nunta noastră cu fotbalul mare ne-a fost fixată în iunie. Ce-i drept, am tras câinește să spună „DA”. Am renunțat la câteva vicii, am învățat să suferim rânjind, am smuls din cale cu colții și coatele trufașul pețitor helvet. Așa putem noi să ne căsătorim cu visul unei generații! Cine crede că în fotbalul tricolorilor, la fel ca în drumul spre EURO, a fost vorba de candoare, dulceață de fragi și alinturi pe Chris de Burgh uită prin câte ape am trecut doar cu Pușcaș!
„Tot ce-am făcut, noi am făcut cu trudă”. Din versurile lui Adrian Păunescu se toarnă tiparul tricolorilor lui Edi Iordănescu de acum. Și al zecilor de mii de români plecați care se scurg în noapte spre Metropolitano umplând San Blas-Canillejas cu fericirea lor vitriolantă. De netradus. Jumătate chin în muncă, un sfert jind de patrie, alt sfert speranță. Parcă sfertul tot mai mic.
La prima repetiție de nuntă EURO 2024, cu Irlanda de Nord, nu ni s-au rupt pantalonii în fund dar în cam toate pozele stă pe noi sacoul de gală ca pe gard. Băieți, astă seară e groasă, vine „soacra mare” Columbia la repetiție!
Începem curajos, presing sus, înroșim treimea lor. Dar pe tranziție negativă se vede chipul sud-americanilor, deopotrivă felină și caracatiță. Drăgușin de-abia scoate centrarea din banda dreaptă. Calitatea individuală a columbienilor strălucește prin tot. Burcă pare defazat, mai preocupat să strângă la Opruț decât la ce are de făcut.
Mojica lansează în careu după un dans al lui Luis Diaz. Turnul Cordoba ai senzația că se împinge cu tot Medellinul în minge, Burcă e doar paznic bătrân la pepeni de soi. Minutul 5 și 0-1. E gata? Deja?
Alibec nu găsește mingea, la 11 metri de gol! Incredibil, prins parcă de dirigintă cu caietul acasă și tema nefăcută! Avem corner, Rațiu urcă pe sistem locomotivă printre columbieni, dar iarăși Denis nu miroase faza. E ritm de Mondial, pe bune! Ne ținem după el, nu îl ținem.
Dar intrăm tare, vrem cu toată inima să ne ridicăm la ce se joacă, pungile de recuperare funcționează relativ bine. Problema e că avem și mingea uneori. Mare problemă! Mai ales în zona a doua… Greșim aproape orice tentativă de consistență! Deși avem numai 3 titulari schimbați față de 1-0 cu Elveția, fără Cicâldău, Bancu și Florinel acum, pasele sunt înfiorătoare!
Rațiu rezistă cu Luis Diaz, a făcut-o și cu Vinicius, însă pe ieșirile din apărare se simte că nu joacă la Rayo. Suntem încă în meci mai ales pentru că Moruțan și Mihăilă sunt realmente fundași laterali într-un dublaj diabolic.
Mihăilă țâșnește în spirală spre poarta columbienilor, Cuesta blochează teribil tot. Moruțan fentează și trage cu dreptul, greu de sperat la ceva din ce-a ieșit.
Plouă descătușat peste Metropolitano din Madrid. Dintr-o încrengătură de tackling-uri românești, Munoz pune câlcâiul mirific. Cordoba de la Krasnodar, după ce l-a zburat pe Burcă în vreo două rânduri, îl ia pe sus pe Drăgușin cu Tottenhamul nostru cu tot. Ca să facă un culoar optim pentru 2-0, de la Arias…
Marius Marin, după ce taie eficient tot ce apucă și el, încearcă un șut de la distanță, mult peste deznădejdea din teren. Imediat, același Cordoba, iar culoar cu trupul!, zvârlindu-l și pe Marius Marin prin careul nostru!
Tehnici? Îi știam pe columbieni. Forță fizică, forță explozivă? Nu bănuiam hăul dintre ce ne credeam și ei.
La noi, ca la omul sărac: cel mai bun om după o repriză e Moruțan. Fix pe postul de extremă dreapta. Unde am avut omul meciului cu Irlanda de Nord, Dennis Man. Unde a intrat bine și Ianis, la București. Baftă, Edi, cu lotul pentru EURO!
Moruțan își menține statutul. Înșurubează la 16 metri defensiva galbenă, șut pe poartă. Moale, dar e un strop de ceva. Trage și Cordoba, în plasa laterală. După fiecare secundă în care scoatem capul din mediocritate, caracatița-felină scuipă vitriol! Încearcă și Stanciu un șut, presărat la doi metri de bară. Luis Diaz? Îl întinde vârtos pe Moldovan!
Nedelcearu, singura noutate la pauză, trimite după fază fixă în buza porții, Alibec se ciocnește de portar. E schimbat, intră Denis Drăguș pe post de atacant central, Edi Iordănescu își calcă pe inimă și-l încearcă vârf, măcar câteva minute, deși îl vede extremă. E introdus și Ianis Hagi.
Posesia sterilă la care am dominat până acum se transformă și într-un mănunchi de nădejde. Cu Ianis și Drăguș ne iese un tangaj pe lângă careul Columbiei, mai multe centrări prin fața lui Vargas, pâlpâim cât de cât. N-au cum să rămână datori sud-americanii de pe locul 14 mondial, Diaz înșiră tot ce prinde, Moldovan boxează centrarea lui Arias pe iarba udă.
Hagi, pe mingea a doua, lansează stângaci spre vinclu și un dram de inspirație. Ajungem la două șuturi pe poartă, câte au avut și nemții cu Columbia, când au pierdut 0-2. Și iar bumerang! Nedelcearu trimite spre corner scorul de neprezentare. Un Asprilla, nicio legătură cu cel din paradisul pierdut al tinereții noastre, face 3-0. Marchează și Hagi, ca să fie povestea rotundă.
Cu Man pe teren încheiem având și mai multă concretețe. Dar foarfeca lui, după un corner bătut cu istețime, nu taie. Drăguș driblează și portarul, unghiul se îngustează, nu servește optim spre coechipieri. Ar semăna cu finalul din Elveția, însă minunile nu ies mereu hocus-pocus prin forța grupului și atât. Florin Tănase, cu o deviere, bate la poarta miracolului. E 2-3.
Până la urmă, ne-au făcut columbienii de plata o plomo. Când n-am plătit neputința de a construi și erorile apărării, am luat gloanțe în plin. Luis Diaz, Cordoba, Arias, Lerma… ce fotbaliști!
Pe de-o parte, bine că ne-am lovit acum cu fruntea de pragul cel mare. Dar va fi bine doar dacă ecoul izbiturii va inventa ceva.
Alții n-avem, spunea Mihăilă în preliminarii, când calificarea era încă un mit. Alții n-avem, nici acum, deci poate nici nu e vorba de o inventare. Ci de o miraculoasă ieșire din limite. Le-am văzut la Madrid.
Mai puțin de trei luni până la nunta EURO 2024. Lăutarii sunt arvuniți, vinul crește deja fermecător în visul neamurilor. Singura cale prin care am putea să nu ne trezim singuri la altar e să devenim mai buni doar din îndârjire și trudă. Am ales asta, altceva n-a fost!
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER