Cine își mai aduce aminte de Daniel Osvaldo? Fostul atacant al naționalei Italiei, interviu amplu despre noua sa viață: "Fotbalul mi-a dat multe, dar mi-a furat libertatea"

Redactor:

Cine își mai aduce aminte de Daniel Osvaldo? Fostul atacant al naționalei Italiei, interviu amplu despre noua sa viață:

Publicat: 25-09-2018, 07:53
Actualizat: 25-09-2018, 07:54

Daniel Osvaldo (32 de ani) a fost un adevărat marcator atât în Spania, cât mai ales în Italia, unde și-a petrecut marea parte a carierei. Vârful care a trecut în cariera sa pe la echipe precum AS Roma, Juventus sau Inter Milano, a luat în 2016, la doar 30 de ani, surprinzătoarea decizie de a pune ghetele în cui. Acesta a acordat un interviu amplu celor de la ziarul Marca în care a vorbit despre cariera sa de fotbalist, dar și despre cea de cântăreț.

„Fotbalul mi-a dat multe. dar mi-a furat libertatea”

Fostul fotbalist a mărturisit că muzica nu a fost ceva de moment în viața lui, chiar și pe vremea când juca fotbal scriind melodii: „În mare parte, mai fericit decât înainte, sau cel puțin, mai liniștit. Fotbalul mă făcea fericit, dar atmosfera din fotbal, nu. Mereu mi-am dorit să am o formație de rock. Mi-aș dori să am talentul pentru a deveni cântăreț, dar până la urmă trebuie doar să te descoperi. Când am început cariera de fotbalist, nu-mi imaginam că voi ajunge la acel nivel. În timp ce eram fotbalist, scriam melodii, apoi am învățat să cânt la chitară pentru a le da ritm.”

Fotbalul rămâne o pasiune pentru el, dar doar ca spectator

„Încă am adrenalina meciurilor, sunt fan Boca Juniors. Dar nu mai am dorința de a juca, acum am oportunitatea de a face ce nu aș fi putut niciodată înainte. Înainte, nu-mi dădeam seama de acest aspect.”.

Cum descrie lipsa marcării golurilor

„Muzica îmi oferă constant senzațiile unui gol marcat, e ca și cum aș marca gol după gol. Cânt la chitară, închid ochii și simt melodia. Nu gândesc, e ceva magic. Fiecare secundă e unică”.

Unul dintre melodiile scoase de fostul jucător se numeste „Liberacion”, în traducere „libertate”, care are o legătură directă cu schimbarea radicală a carierei sale

„Am simțit o descătușare majoră când am făcut această schimbare atât de uriașă. Eram sigur pe mine, dar îmi era frică, că nu voi reuși, că nu o voi face bine, sau că nu îmi va plăcea mai târziu la fel de mult ca acum.. dar acum văd că am făcut alegerea bună. Am avut sprijin, dar nu eram neapărat înțeles. Prietenii mei se uită la videoclipuri cu mine jucând și mă întreabă de ce m-am lăsat. Eu le spun că au dreptate, dar eu am trăit perioada aceea a vieții mele, face parte din trecut. Pot face altceva și să fiu fericit în același timp. Nu-mi pasă dacă îmi merge bine sau rău.”

„Daniele de Rossi m-a întrebat dacă fac bani din noua mea carieră. I-am spus că este fix invers, uneori pierd!”

Nu renegă fotbalul, nu îl urăște, ba chiar din contră, încă îl iubește, doar că acum a devenit un simplu suporter, un om care doar se bucură de spectacolul din teren și nu trebuie să mai înfrunte dedesubturile unei cariere de fotbalist: „Fotbalul mi-a dat posibilitatea de a-mi ajuta familia, de a îmi îndeplini visul să-i spun „bătrânului” meu că nu mai este nevoie să muncească. Mi-a dat posibilitatea de a călători și de a cunoaște lumea, de a-mi schimba viața. Mi-a plăcut tot ce mi-a oferit fotbalul, dar mi-a furat libertatea. Și libertatea mea nu are preț și nici nu se negociază.”

„Messi nu ar putea să stea aici cu noi, să stea să bea un pahar liniștit. Probabil lui nu-i pasă de acest aspect, dar mie da.”

Nici dacă ar fi fost cel mai bun, nu ar fi contat. Întrebat dacă ar fi vrut să fie ca Messi, italianul nu a ezitat deloc în răspunsul său: „Nu. Mi-ar plăcea sa joc ca el. Săracul, nu are viață! Trăiește într-o celulă de aur. Nu ar putea sta aici cu o bere. Poate pe el nu-l interesează, dar mie da. La nivelul său, nici acasă nu poți sta. Îți cumperi cel mai mare televizor din lume, dar după nu-ți petreci timp în propria ta sufragerie. Pentru ce vrei un Ferrari dacă singurul tău drum este de acasă la antrenament, și faci 15 minute? Niciodată nu m-au interesat banii, dar și eu la rândul meu am dat banii pe prostii. Bine, încă o fac, dar sunt mai ieftine”.

Nici invers nu ar funționa. În opinia sa, Messi nu ar vrea să aibă viața sa, având în vedere talentul imens pe care acesta îl are: „Ultima oară când m-am întâlnit cu Leo i-am dat cadou discul meu. Nu e prietenul meu, dar e tipul acela de persoană cumsecade, care te îmbrățișează și își transmite o energie pozitivă. M-a întrebat dacă m-am dat pe muzică. Nu cred că mă întelege, probabil crede că sunt nebun. Eu daca aș fi Messi nu aș lăsa fotbalul. Ești cel mai bun din lume și asta nu e de ici-colo. Nu e doar vorba despre ce știi să faci, ci despre a te dedica 24 de ore/ 365 de zile pe an, chiar dacă talentul său este natural.”

Întrebat de antrenorii pe care i-a avut dea lungul carierei, dar și cu cine s-a înțeles dintre aceștia, Osvaldo nu s-a ferit să-și laude mentorii: „Mauricio Pochettino este unul dintre cei mai buni antreori, a fost ca un adevărat tată pentru mine, pentru el am lăsat Roma și m-am dus la Southapton! Antonio Conte a fost cel mai bun antrenor pe care l-am avut eu. Mereu avea dreptate. Parcă vedea totul dinainte. Îmi plăcea că nu avea nicio problema în a spune lucrurilor pe nume, fie că erai Pirlo sau un dulap. Cu Luis Enrique am avut situații tensionate fiindcă și el este foarte direct, are un caracter puternic, și știi că nu te va minți niciodată. Pentru mine asta merită tot respectul. Ca antrenor este un geniu, juca foarte ofensiv, în stilul lui Guardiola, dar pentru el era important să alergi și să faci marcaj. Cu el simțeam că echipa putea marca 6 goluri pe meci, și este o senzație plăcută. În plus, Luis Enrique este o persoană excelentă.”

Daniel Osvaldo a avut cel mai bun sezon intern la AS Roma, pentru care a marcat de 16 ori în campionat 29 de etape, în sezonul 12/13, ca mai apoi să urmeze drumul lui Pochettino la Southampton, un sezon mai târziu. În Serie A a jucat un total de 124 de meciuri, în care a marcat 41 de goluri și a oferit 13 assisturi. Pentru naționala Italiei, acesta a jucat 14 meciuri, marcând 2 goluri

Articol scris de Alexandru Mone