Dorin Goian a vorbit cu reporterii ProSport despre finalul carierei sale de jucător: „O mai duc încă un an și cred că mă retrag”
– Fostul fundaș al Stelei se declară încântat de perspectiva unei cariere în antrenorat: „Cred că m-aș descurca pe banca tehnică”.
Ziarele din Italia, Scoția și România o țin una și buna: Goian nu mai are loc la Spezia, acolo unde a fost împrumutat după ce Glasgow Rangers a fost retrogradată în liga a IV-a. Pe atunci, Goian răsufla ușurat. La Spezia putea să fie în continuare convocat la echipa națională și nu se mai simțea o povară pentru clubul scoțian, căci nu mai depuneau efort pentru a-i plăti contractul destul de mare pentru un jucător dintr-o ligă inferioară. Pe hârtie, campionatul italian i se potrivea lui Goian ca o mănușă. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar la sfârșit de an, pe lângă dorințe și regrete, fostul fundaș stelist își trece pe listă și un bilet din Italia în Scoția. Doar dus.
Dorin, cum ai descrie anul 2012? Cum a fost el pentru tine? A fost ca un rollercoaster. Eram în primul eșalon cu Glasgow, începusem să mă acomodez cu țara, colegii, sistemul de joc de acolo și apoi… Bum! Liga a IV-a, împrumut la Spezia, eșecul de a mă impune o perioadă mai lungă, mutarea familiei, eșecul acomodării. A început bine și s-a terminat ciudat. Intru în noul an neștiind ce, cum, când și dacă.
Dacă? Iei în calcul o retragere din sport? Am o vârstă. Nu mai sunt tânără speranță, ziarele nu mă mai transferă în fiecare zi în Turcia, Spania sau Anglia. S-au dus vremurile alea amuzante când nu aveam nicio ofertă, dar eram plimbat prin toată lumea de presă. Pe lângă asta, simt că e uneori mai bine să părăsești terenul cu capul sus, când încă nu-ți dai cu stângul în dreptul.
O revenire în Scoția este o ieșire sigură din circuitul naționalei. E acesta un motiv pentru care cochetezi cu ideea de a te retrage? Sincer? Cântărește puțin. Am tot respectul pentru Rangers. Fanii sunt… pffff. Mi-aș dori să am cuvinte care să le facă dreptate. Dar nu am. Eu aș juca pentru echipa aia chiar și neplătit. Dar am ajuns tot mai des la concluzia că nu le-aș fi de ajutor. Le-am fost. Nu mai sunt. Mi-e ciudă, dar am atins o limită. Poate că asta vine odată cu vârsta. Sau e doar o perioadă mai proastă și esecul de la Spezia m-a făcut să mă îndoiesc de mine și de capacitatea mea. Iar naționala… ea se descurcă și fără mine. Sunt mulți jucători buni, care vin tare din spate și care cred că vor face neobservată lipsa mea din primul „11”.
„Steaua a fost. Nu mai e!”
Sunt destul de multe voci care te vor înapoi la Steaua. Te-ar tenta o revenire în țară? Nu, deloc. Steaua a fost. Nu mai e. Am petrecut niște momente fantastice acolo și nu pot decât să mă bucur că nu am fost uitat. Dar mă uit la echipa actuală și cred că nu are nevoie de nimic altceva în afară de timp. Vor câștiga campionatul și vor trece de Ajax.
Parcursul lor în Europa League se termină cu Chelsea? Chelsea a fost finalistă anul trecut în Liga Campionilor. Mi-e teama că, de data asta, norocul nu a mai fost de partea Stelei la tragerile la sorți. Sunt multe nume mari, cu experiență colosală. Dar cine știe… Poate că vor produce surpriza. De Ajax trec sigur. Sigur, sigur.
Semifinala din Anglia te mai bântuie? (oftează) Mă crezi că da? Mă tot întreb ce am fi făcut în finală, ce ar fi însemnat pentru România să bifeze o participare acolo. Meciurile de coșmar rămân într-un sertar și, uneori, îl mai deschizi. Că așa suntem noi, oamenii. Zici că ne face plăcere să ne adâncim într-o stare proastă atunci când o avem.
„Antrenor? Cred că da”
Te retragi. Peste un an, peste doi. Ce urmează atunci? Nu părăsesc lumea sportului, asta e sigur. Nu de alta, dar nu mă pricep la altceva. Sunt ca un om care toată viața n-a făcut altceva decât să zidească. Respectivul o să facă asta mereum. E tot ce știe. Așa și eu.
De regulă, jucătorii care se retrag își iau licența de antrenor. O să te vedem în viitorul apropiat pe vreo bancă tehnică? Antrenor? Cred că da. Poate că vorbește naivitatea din mine, dar cred că m-aș descurca. Aș începe de jos, de prin ligile inferioare, pentru a căpăta o anumită experiență. Aș vrea să fiu un fel de Petre Grigoraș. Are personalitate și, pe oriunde a fost, a făcut treabă bună. Pandurii nu ar fi ajuns niciodată pe locul patru cu un altul pe bancă.
Se vorbește de plecarea acestuia… (întrerupe reporterul) Da? Nu pot să cred… România… Când lucrurile merg bine, hai să le stricăm. În loc să fie ținut în puf, e pasibil de demitere. Iată de ce exclud o revenire, alta decât de vacanță, în România. Că e totul cu susul în jos. E ca și când l-am demite pe Victor Pițurcă pentru că am pierdut meciul cu Olanda.
„Să fiu sănătos, atât vreau”
Apropo de națională… spune-mi sincer, care crezi că sunt șansele de calificare la Campionatul Mondial? Mă crezi că mi s-a luat până peste cap de întrebarea asta? O primim încă de dinainte să avem primul meci în preliminarii. Sunt șanse. Ține de noi să le fructificăm. Aș fi penibil să spun că nu avem așa ceva. La fel ar fi și dacă m-aș bate cu pumnul în piept și aș zice că sigur ne calificăm. Să câștigam și va fi bine.
Ce așteptari ai de la 2013? Să fiu sănătos. Atât vreau. Vorbesc ca un bătrân, știu, dar până la urmă asta contează în viață. Banii trec pe locul doi. Ba nu, pe patru. De la 1 la 3 e sănătate, sănătate, sănătate.
Ai vreun regret din acest an? Nu cred ca aș fi acceptat să vin ca împrumut în Italia. E posibil să vorbesc la cald acum, că mi-am petrecut Crăciunul în cantonament, departe de familie, dar cred că mai bine rămâneam în Scoția. Măcar știam o treabă acolo.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER