Nu doar că avea față de copil, dar, când zâmbea, ziceai că e un copil cuminte. Și Ole Gunnar Solskjaer zâmbea cam des. Tocmai de aia părea și fragil, și inocent, și inofensiv. Iar atunci când lovea, durea mai tare decât dacă ar fi mușcat o fiară. Fața aceea de copil cuminte adormea apărările adverse și înmuia genunchii celor mai aprigi fundași.
După ce dădea goluri, și a dat multe tare la viața lui, se fâstâcea tot și nu prea știa să se bucure: n-ajungea că era timid, pe deasupra mai crescuse și în nordul scandinav, unde emoțiile sunt pitite și trăite pe dinăuntru. Așa că, după ce torpila cu dreptul vreun vinclu de poartă adversă, făcea doi pași cu brațele ridicate, zâmbea de parcă doar ce gustase din cacao cu lapte și își îmbrățișa coechipierii stânjenit, ca și cum făcuse o șotie și nu prea înțelegea dacă va fi certat sau ceilalți se vor amuza.
La 17 ani a dat 17 goluri în șase meciuri într-o competiție de juniori, iar apoi a marcat de 31 de ori în 42 de partide jucate în prima ligă norvegiană, la Molde. De acolo l-a luat Manchester United, în 1996, iar la debut a marcat un gol, grăbit să confirme că nu fusese adus degeaba. Mai ales că, în acel an, Sir Alex Ferguson n-a mai cumpărat alt atacant. Iar el n-avea nici măcar un metru optzeci și era slăbuț, lumea întrebându-se prin tribune ce caută pe „Old Trafford”, unde părea că și tricoul îi e prea mare. În primul an la Manchester a dat 18 goluri și presa britanică l-a poreclit imediat „Baby-faced assassin”. Avea un simț al porții ieșit din comun și o discreție și mai și! Adversarii prindeau de veste că e prin careul lor abia după ce îi executase. A purtat numărul 20 din prima până în ultima zi în care a jucat la United și a făcut-o mai bine de un deceniu.
Eliminarea care a adus titlul
Lumea și-l aduce aminte pentru golul victoriei din finala Ligii Campionilor, în 1999, contra lui Bayern. Dar el, cu fața aceea de inocent, a fost capabil și de alte isprăvi memorabile. Într-un meci de campionat a dat patru goluri contra lui
Nottingham Forest în ultimele 12 minute. Atât a apucat să joace, fiind rezervă. De fapt, e recordmen de goluri din postura de rezervă la Manchester: 28. În 1998, în ultima etapă, Robert Lee, de la Newcastle, a scăpat singur spre poarta lui United, când scorul era 1-1 și mai erau puține minute până la final. Lee a luat-o la fugă, cu mingea la picior, de la mijlocul terenului, după un corner al adversarilor, care aveau nevoie de un egal ca să termine campioni. Din marginea careului lui Newcastle s-a luat după el Solskjaer, l-a prins la vreo 20 de metri de poarta proprie și din spate l-a faultat fără remușcări. Arbitrul l-a eliminat, David Beckham l-a luat în brațe, tribunele l-au aplaudat și meciul s-a terminat 1-1, Manchester devenind campioană. Pe 4 septembrie 2007, câte unsprezece jucători de la United și Sunderland s-au aliniat în dreptul ieșirii de la vestiare, iar printre ei a trecut Ole, în costum, aplaudat de fotbaliști și de spectatorii din tribunele de pe „Old Trafford”. Antrenor la Sunderland era Roy Keane, care-i fusese căpitan la Manchester. Așa s-a încheiat cariera de fotbalist pentru Solskjaer și a început cea de antrenor.
Retrogradare? Nu, campioni!
Mai întâi a pregătit atacanții lui Sir Alex Ferguson, la United, apoi echipa a doua a lui Manchester. Și a câștigat campionatul rezervelor în Anglia. Dar le promisese soției și copiilor că se vor întoarce acasă într-o zi. Așa că n-a stat pe gânduri în vara lui 2010, când Molde, echipa unde începuse fotbalul, l-a chemat să o ajute. Sir Alex îi spusese că, dacă vrea să aibă succes ca manager, trebuie să lucreze cu oameni care-l plac. La Molde, Ole e adorat! Cum a semnat el, cererea de abonamente s-a triplat, chiar dacă echipa era pe loc retrogradant. A salvat-o de la retrogradare acum un an și a continuat să zâmbească fericit că s-a întors acasă.
Noul sezon a început dezastruos în martie, în prima etapă Molde pierzând cu o nou-promovată, 3-0 cu Sarpsborg. Lumea n-a zis vreun cuvânt rău. Prima victorie a venit abia în etapa a patra, 3-2 acasă cu Stabaek. După șase etape, echipa era pe locul 10, iar după zece, adică o treime din sezon, doar pe 5. Iar în etapa a zecea a pierdut la Haugesund, 0-5! La conferința de presă de după meci a venit zâmbind și a declarat: „Îmi cunosc bine jucătorii. În meciul următor vor juca excelent!”. Și în etapa viitoare, echipa sa a învins acasă cu 5-1 pe Start și a urcat pe locul al doilea. Iar o rundă mai târziu ajungea prima. Din etapa a 14-a, Molde n-a mai părăsit primul loc, având o constanță năucitoare. Meciul decisiv pentru titlu a fost cel de la Tromso, cu șase etape înainte de final. S-a impus cu 2-0 pe terenul principalei contracandidate și a luat un avans devastator. Iar titlul a venit în acest weekend, încă înainte de a juca în etapa a 27-a. Tromso a deschis runda și n-a făcut decât egal, iar cele 7 puncte diferență dintre ea și Molde au devenit matematic de nerecuperat, cu două partide rămase în program.
Un titlu la 100 de ani
Molde e, așadar, în premieră, noua campioană a Norvegiei, în anul în care sărbătorește 100 de ani de existență și îl are pe bancă pe cel mai mare jucător din istoria clubului. Cu doar 25.000 de locuitori, orașul din vestul Norvegiei e cel mai mic dintre cele care au dat campioana națională. Și al doilea cel mai mic cu echipă de primă ligă în acest moment. Are un buget ce nu depășește 10 milioane de euro, o echipă cu mulți tineri promovați de la academia proprie și fără vreun internațional activ. În vară, între pauza dintre tur și retur, Solskjaer n-a stat pe gânduri și și-a vândut golgheterul, Pape Diouf, pentru 2,5 milioane de euro, la FC Copenhaga. Senegalezul marcase de 12 ori în 14 meciuri din acest sezon. Solskjaer a continuat să-și învețe echipa să joace spectaculos și să nu se gândească la titlu. Nici când avansul era de 10 puncte și doar cinci etape rămăseseră din sezon, el nu accepta să ofere pronosticuri la victoria finală. Una care a venit grație pasului greșit făcut de Tromso, dar asta nu știrbește cu nimic din performanța lui Molde. Una care se datorează în cea mai mare măsură lui Ole Gunnar Solskjaer. Îl vrea Portsmouth
Cumpărată în iunie de milionarul rus Vladimir Antonov, echipa engleză de divizia a doua, Portsmouth, îl dorește pe bancă pe Ole Gunnar. Norvegianul a fost invitat la discuții în Anglia și n-ar fi exclus să accepte postul de manager, chiar dacă mai are încă trei ani de contract cu Molde. Presa engleză scrie că și Blackburn intenționează să-i facă o ofertă, proprietarii clubului din Premier League fiind nemulțumiți de actualul manager, Steve Kean.
Deși nu a mai vorbit în ultima vreme cu Sir Alex, Solskjaer a dezvăluit că a primit un SMS cu un mesaj de felicitare din partea celebrului antrenor după ce a câștigat titlul cu Molde
Mark Dempsey și Richard Hartis sunt doi antrenori care au făcut parte recent din stafful lui Manchester United, dar pe care Solskjaer i-a cooptat în echipa sa de la Molde N-am vorbit cu Sir Alex de la începutul sezonului. Nu i-am cerut încă sfatul, l-am ascultat timp de 15 ani, acum vreau să încerc să fac și eu ceva pe cont propriu Ole Gunnar Solskjaer, antrenor Molde
Articol publicat de Cosmin STĂ‚NILOIU
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER