Nu doar că avea față de copil, dar, când zâmbea, ziceai că e un copil cuminte. Și Ole Gunnar Solskjaer zâmbea cam des. Tocmai de aia părea și fragil, și inocent, și inofensiv. Iar atunci când lovea, durea mai tare decât dacă ar fi mușcat o fiară. Fața aceea de copil cuminte adormea apărările adverse și înmuia genunchii celor mai aprigi fundași.