După trei meciuri din play-out, FC Argeş şi FC Mioveni au reuşit să înscrie împreună zero goluri. Dacă echipa brancardierilor de la Neo Vita ar juca împotriva lui Real Madrid, n-ar avea cum să marcheze mai puţin. Seceta din atacul celor două suferinde e compensată de şvaiţerul din apărare. FC Argeş a primit cinci goluri, Mioveni, cu unul mai mult. Argeş şi Mioveni sunt singurele echipe care nu au marcat în play-out, iar declaraţiile surâzătoare din urmă cu ceva vreme au lăsat loc vituperărilor şi resentimentelor. Pe lângă asta, schimbările de antrenor nu asigură automat revirimentul. Ele sunt o simplă operaţiune cosmetică însoţită de clişeul „şocului la echipă”. Ce-i drept, şocul se produce, numai că – să vezi drăcie – se întâmplă uneori ca urmările lui să fie negative.
La ora actuală, FC Argeş şi FC Mioveni sunt antrenate de doi oameni care au eşuat previzibil la FCSB, fiecare cu bornele lui în ale ridicolului. Abia numit antrenor în Bucureşti, Bogdan (FC) Argeş Vintilă a cugetat la microfon, după un Gaz Metan Mediaş-FCSB 4-0, că „rezultatul nu este tocmai îmbucurător”, cu un „tocmai” care a transformat enunţul într-un manifest al inadecvării. Nicolae Dică, la rândul lui, a izbutit simetria anului, încasând cinci goluri afară şi alte cinci acasă de la Silkeborg şi făcându-i pe calamburgii să schimbe prima iniţială din numele echipei: din FCSB, ZCSB. Astfel tăvăliţi, cei doi au fost recuperaţi de judeţul de baştină şi instalaţi în postura atât de nepotrivită a salvatorului. Retorica întoarcerii acasă a ornat evenimentele, iar eroii au fost primiţi ceremonios odată sfârşită pribegia. Atâta doar că e nevoie de minime deprinderi pentru ca resuscitarea unui pacient în stare critică să reuşescă, o ştie orice asistentă medicală. Vintilă şi Dică nu au aşa ceva. Le sunt la îndemână doar ridicările din umeri, grimasele decepţionate şi regretele. Pentru asta e suficient orice dezamăgit din tribună, nu e cazul să angajezi pe cineva cu contract şi clauze.
La ora asta, FC Argeş are patru puncte până la locurile de baraj, iar Mioveni şapte. Lucrurile încă nu sunt compromise definitiv, dar nici mult nu lipseşte. Motivele derivei se cunosc, începând de la transferurile cu nemiluita, continuând cu înlocuirea discreţionară a antrenorilor şi sfârşind cu atmosfera din vestiar, unde jucătorii se încaieră, se privesc chiorâş, se bombăne sau se înjură de-a dreptul. De ce s-a ajuns aici? Nu cumva şi din cauză că puterea administrativă şi-a vârât nasul într-o oală care nu se cuvenea să-i fiarbă? Ba bine că nu. Intervenţionismul primarului nu are copyright judeţean şi nu s-a născut pe Argeş în jos (a se vedea comportamentele asemănătoare din jurul capitalei, la sateliţii semirurali Chiajna şi Voluntari). Însă parcă nicăieri ideile proaste şi darea de buznă a edililor în fotbal nu se văd mai bine ca în judeţul unde au jucat cândva Dobrin şi Iovănescu.
Pe pagina de prezentare a lui Ion Georgescu, primarul din Mioveni, stă scris „Primarul faptelor bune”, iar sub numele său şi sub buchetul din trei trandafiri ai PSD-ului e plasată formula „Fapte, nu doar vorbe”, semn că edilul se hrăneşte temeinic cu Dickens. Ambele formule se încheie cu un semn de exclamare pe care l-am scos cu bună ştiinţă din compoziţie şi care trădează o anume aplecare spre răsteală. Pesemne că, în viziunea lui Ion Georgescu, la fapte bune se încadrează şi debarasarea de Alexandru Pelici, omul care izbutise, cu un lot şubred, să păstreze echipa în prima ligă. Pesemne că tot la fapte bune intră şi jignirile proferate la adresa fostului antrenor – şi nu oricum, ci în vestiar, de faţă cu jucătorii. Alexandru Pelici e un om de bun-simţ, ceea ce în România nu poate rămâne nepedepsit. Concedierea lui de ieri-alaltăieri a pus bazele declinului şi foarte probabilei retrogradări de azi, fără legătură cu trecerea meteorică pe la echipă a lui Flavius Stoican.
În ce-l priveşte pe primarul piteştean Cristian Gentea, s-ar putea ca felul în care l-a sacrificat (nu singur) pe Andrei Prepeliţă să i se întoarcă acum împotrivă. Când închiriezi glasuri şi le pui să scandeze „Harry Potter din Piteşti / Fotbalul cât îl mai păcăleşti?”, înseamnă că ai găsit fierăstrăul cu care te poţi apuca de tăiat craca pe care stai. Numirea lui Bogdan Argeş Vintilă, după interimatul vag caraghios al lui Schumacher, e doar una dintre dovezile care confirmă că intervenţia abuzivă la echipă produce de obicei efecte rele. Sigur că la Piteşti deciziile drastice vin şi de la omul cu banii, dar asta nu-l exonerează pe primar. Mai cu seamă că el, nu altcineva, a găsit de cuviinţă, nu cu foarte mult timp în urmă, s-o transforme pe FC Argeş în vehicul electoral (coincidenţă, tot pentru PSD), pentru a stoarce capital politic din bătutul mingii.
FC Argeş şi FC Mioveni se îndreaptă împreună spre liga a doua şi lasă judeţul fără reprezentare în prima ligă. Până la urmă, semănătorii de vânt nu pot culege altceva decât furtună. Că ea se va isca pe Argeş în jos e doar un amănunt.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER