1-25 din 80 articole

Articole scrise de Radu PARASCHIVESCU

Radu PARASCHIVESCU
Radu PARASCHIVESCU
  • Portret al arbitrului
    4 iun 2013   Blog
    „N-am greşit niciodată în viaţă. O dată am crezut că greşisem, dar m-am înşelat.”
  • Deconturi în "montagne russe“
    28 mai 2013   Blog
    Persecuţia ronţăie sufletul celui înfrânt mai ceva ca vulturul care smulge bucăţi din ficatul lui Prometeu. E greu de găsit un învins uşor de consolat. Cine pierde - mai ales la o diferenţă mică şi după nouăzeci de minute de echilibru - simte muşcătura nedreptăţii. Iar în fotbal, mai des decât în alte sporturi, perdantul se grăbeşte să invoce divinitatea, cu pleoapa umedă, vocea tremurată şi reproşul pe limbă. Căci, se ştie, Dumnezeu îi răsfaţă pe învingători şi e neatent cu învinşii. Ce uită dojenitorul, în febra frustrării, e că fotbalul are felul lui ironic, iar uneori dramatic, de-a cere deconturi. Că în fiecare meci se aud ecouri ale altuia. Că extazul de azi e urmarea agoniei de ieri şi invers. Nu există echipă norocoasă în permanenţă, după cum nu există ghinionişti de profesie, care se nasc doar ca să alunece la nesfârşit pe toboganul sorţii.
  • Navetiştii şi blestemul
    21 mai 2013   Blog
    Dracul nu face biserici, spune un proverb. N-o fi făcând, dar uite că-şi vâră coada peste tot, chiar şi în rosturile cuiva pe care se întâmplă să-l cheme Jesus. Vă închipuiţi sfidare mai gravă? Iar sfidarea asta nu vine la pachet cu sfiala şi îşi îngăduie să răvăşească destinul Benficii Lisabona cu o anume voluptate a cruzimii. Un fapt cu adevărat diabolic, murmură împietriţi antrenorul Jesus şi mulţimea de suporteri pe limba cărora dracului taman aşa i se spune, „diabo“. E păcat? Categoric, da, oricât s-ar bucura fanii lui Fenerbahce de răul Benficăi. E mare păcat. Benfica a pierdut totul în patru zile. Porto i-a suflat primul loc (şi probabil titlul) în minutul 92 al meciului direct, Chelsea a izbit-o nemeritat în minutul 93 din finala Europa League. Echipa al cărei fan club numără peste paisprezece milioane de membri moare de două ori într-o jumătate de săptămână. Iar cei care-o iubesc îi aşteaptă, ca de obicei, învierea.
  • Dragostea în vremea licenţei
    15 mai 2013   Blog
    Există şi răgazuri. Trebuie să existe, nu se poate altfel. Când te simţi mistuit sau măcar ameninţat de neliniştile prezentului - „Ni se dă sau nu licenţa?“, „Vin sau nu banii?“ - , poţi să faci apel în formulă paseistă.
  • Dragostea în vremea licenţei
    14 mai 2013   Blog
    Există şi răgazuri. Trebuie să existe, nu se poate altfel. Când te simţi mistuit sau măcar ameninţat de neliniştile prezentului – “Ni se dă sau nu licenţa?”, “Vin sau nu banii?” – , poţi să faci apel în formulă paseistă. Te răsuceşti pe călcâie, te arunci în trecut şi-n felul ăsta potriveşti o surdină pe gura gălăgioasă a clipei. Şi nu, nu e doar un refugiu pentru ochelarişti şi melancolici. Fiindcă nu pleci doar în căutarea timpului pierdut, cu sau fără madlenă, ci şi în aventura unei întregiri. Cum faci asta? Luând o carte dintr-un raft şi lăsându-te dus, măcar pentru câteva ore de primăvară mirosind a liliac, într-o lume de parfum vechi şi desuetudine, în care însă, vorba naratorului, vieţuiesc oameni prin ale căror vine curge sânge, nu apă distilată. Cartea, publicată de editura Grinta (din păcate, cu sute de greşeli), se cheamă “Şepcile roşii”, se află la a doua ediţie şi ascunde o ciudăţenie: deşi e semnată de Ioan Chirilă, povestea o spune de fapt doctorul Mircea Luca, jucător din existenţa inter- şi postbelică a Universităţii Cluj.
  • Rusandu să vă fie!
    7 mai 2013   Blog
    Înainte vreme, când primea un oaspete la aeroport, vizita un şantier sau pur şi simplu străbătea oraşul cu maşina, Nicolae Ceauşescu avea calea ocrotită.
  • Poarta şi soarta
    23 apr 2013   Blog
    „Amor fati“? Haida-de! Mai uşor cu Nietzsche pe patul de spital. A se slăbi cu filozofia paradoxului tragic, cu sau fără adieri de Marc Aureliu. În fond şi la urma urmelor, cum să-l îndemni pe bolnav să-şi iubească destinul
  • Meşteşugul bucuriei cuviincioase
    16 apr 2013   Blog
    Iasmin Latovlevici e vinovat. Erezia lui constă în recuperarea unui obicei: acela de-a te bucura ca pe maidanele primilor ani de joacă la marcarea unui gol. Întoarcerea în spaţiul adamic al fotbalului, clătirea minţii în apa copilăriei, plonjonul în ludicul fără precauţii, toate acestea trec drept păcate în ochii inclemenţilor care cred că lumea e croită din rictus, bosumflare şi încruntătură.
  • Contra în sacou
    9 apr 2013   Blog
    Unii oameni îşi descoperă foaia de parcurs a vieţii ascunsă în buletin. Din acest punct de vedere, numele „Contra” sugerează o identitate colindată de gândul răzvrătirii. O viaţă croită parcă pentru revanşă.
  • Inventaţi o altă iarbă
    2 apr 2013   Blog
    Când nu e poet sau expert în fotbal, agricultură şi femei, românul se ocupă de invenţii (aşa cum s-a putut vedea alaltăieri la „Apropo TV“).
  • Dincolo de rezultat
    26 mar 2013   Blog
    E deja tradiţie, e deja obicei vinovat. După fiecare meci mizerabil al naţionalei de fotbal, selecţionerul şi apropiaţii lui au o criză de pragmatism. Beneficiul concret îi păleşte ca un baros. Şi îi face să defileze, sub lozinca „Doar rezultatul contează”, ori de câte ori - din baftă chioară sau din nimereală - fotbalul prost nu le aduce un scor pe măsură. În acest sens, Ungaria - România 2-2 e un minunat prilej de negare a evidenţei şi de mutare a discuţiei în singura zonă unde selecţionerul se poate simţi confortabil: cea a rezultatului final. „E un punct foarte important pentru obţinerea locului de baraj”, declară într-un glas jucătorii, staff-ul şi ţuţerii de serviciu. Sigur, e important, nimic de zis. Iar recitalul de justificări continuă: „La turneul final, nu te întreabă nimeni cum te-ai calificat”. Corect şi de data asta. „Decât să jucăm frumos şi să pierdem, mai bine să ne gândim doar la puncte”. Încă un camuflaj retoric, încă un adevăr declamat ca pe scenă. Te şi miri că nişte oameni cu o asemenea uşurinţă în mimarea înţelepciunii solomonice n-au preferat o carieră actoricească.
  • Au fost cândva
    19 mar 2013   Blog
    Imaginile curg în alb şi negru. Aşa erau televizoarele, aşa erau tricourile. Mirosea a bere trezită, a fum de ţigară, uneori a subsuoară divorţată de săpun. Iar dacă te duceai jos, sărind peste împletitura de sârmă a gardului, mirosea a iarbă.
  • Brancardieri de suflete
    12 mar 2013   Blog
    „Asemenea ochilor cucuvelei, există gânduri care nu suportă lumina plină.“ Fraza e montată ca un diamant în „Accabadora“, un roman despre asprimile Sardiniei rurale şi despre o femeie care-i ajută pe cei grav bolnavi să treacă mai uşor dincolo. Tot a boală, a boală care cotropeşte şi usucă, miroase la Universitatea Cluj, la Farul, la Sportul Studenţesc şi în general în locurile unde lipsa de bani s-a logodit cu lipsa de onoare şi de cuvânt. Există şi prin locurile acestea gânduri care nu suportă lumina plină, la fel ca în cartea Michelei Murgia. Gândurile prind cheag în minţile suporterilor şi se revoltă în faţa amestecului de melodramă şi derizoriu care învăluie până la sufocare viaţa şi zilele unor echipe altădată vesele şi sănătoase. Prin tribune circulă echipaje de prim-ajutor care încarcă suflete pe tărgi şi le duc departe de stadion, la întâlnirea cu o „accabadora“ care le poate curma suferinţa într-o clipă. Există totuşi cazuri când frumuseţea literaturii nu ajută. Vine o vreme când repertoriul clasic al nemulţumirii - ironii, ofense, ameninţări şi scâncete - e insuficient. Poţi să mâzgăleşti ziduri, poţi să umpli oraşul cu afişe, poţi să cerşeşti îndurare de la Înalta Poartă a Fiscului sau a Comisiei de Licenţiere. Degeaba. Nimeni din fotbal n-are timp pentru suferinţa celuilalt. E nevoie de altceva: de o scânteie, de un gest, de o ieşire care să rupă monotonia tânguirii sterile. E nevoie de acel amestec de inteligenţă, bun-simţ şi empatie prin care poţi atrage atenţ
  • O idee scoţiană
    5 mar 2013   Blog
    Joacă fără griji, recoltând dividendele unei plăceri din copilărie. Lumea e o minge în care miliarde de semeni bat mingea. Sigur, nu ajung toţi unde şi-ar dori. Nici măcar abonamentele la glorie nu sunt infinite. Dar cei care joacă fără griji ştiu că au prins un loc în casta privilegiaţilor. Nu-şi refuză nimic, pot să-şi dorească orice. Şi chiar îşi doresc. Iar zestrea creşte odată cu statutul sau cu ultimul transfer avantajos. O piscină mai mare, un bolid mai scump, o vilă mai arătoasă, o femeie mai apetisantă. Vârtejul şi vertijul faimei sunt atât de mari, încât răsfăţaţii uită să-şi dorească lucrul cu adevărat important: să nu-i trădeze organismul, să nu devină victimele propriilor corpuri, să se bazeze mereu pe pompiţa aceea căreia i se spune inimă. Aşa că se scaldă mai departe în ceea ce crede lumea despre ei, adică într-o mare cu valuri amestecate: admiraţie, invidie, ranchiună, idolatrie, ură, iubire, resentiment.
  • De ce şi de cine fuge Singh?
    26 feb 2013   Blog
    De ce fuge indianul Fauja Singh atât de mult la o vârstă atât de înaintată?
  • Un om în aer
    19 feb 2013   Blog
    În principiu, toate sporturile s-ar cuveni să găsească scurtături spre perfecţiune. Vestea bună e că unele chiar le descoperă. Când se întâmplă asta, armonia trupească a sportivului, un amănunt uneori neglijat în ziua de azi, se însoţeşte cu desăvârşirea unui fuleu, a unei sărituri sau a unei aruncări. Rezultatul poate fi un record, dar nu neapărat. Uneori emoţia, bucuria, extazul şi ochii dilataţi contează mai mult decât aritmetica seacă a izbânzii. Mai sus de palmares stă amprenta pe care gestul sportivului o lasă pe retina, în memoria şi în sufletul nostru. Iar sportul a ştiut, dincolo de şiretlicuri farmacologice, medici penali şi şmecherii nedemne, să aducă mereu pe scenă candidaţi la ideal. Oameni fenomenali ca înzestrare şi performanţă, cu trecut care poate fi povestit, chiar ecranizat.
  • Uz, abuz şi autobuz
    11 feb 2013   Blog
    „Astea sunt abuzuri, ce se întâmplă acum.“
  • Demonii râd şi câştigă
    5 feb 2013   Blog
    Autopersecuţie sau indiferenţă absolută?
  • Efectul Craioveanu
    30 ian 2013   Blog
    Aparent, întoarcerea lui Gheorghe Craioveanu pe terenul de fotbal emană parfumul capriciului. Craioveanu s-a împlinit ca viaţă profesional-familială, dar nu şi ca siluetă. A rămas cu fibrele şi tendoanele în alertă, fără nelinişti adipoase. De câte ori l-am văzut în ultimii ani, lucrurile pe care le-am remarcat la el au fost sănătatea şi buna dispoziţie. Aşa stând lucrurile, de ce să nu se reapuce de fotbal, fie şi la o echipă de liga a cincea? De ce să nu-şi îngăduie plăcerea revenirii, cu sau fără alunecări în diletantism? De ce să nu-şi viziteze trecutul? De ce să nu-şi amintească ovaţiile de pe Anoeta sau vinclul fulgerat pe Camp Nou din perioada Villareal? Craioveanu are tot dreptul să se dezechipeze pentru Villafames FC, după cum noi avem prilejul să citim şi altceva decât pasiune nelecuită pentru fotbal printre rândurile acestui eveniment. În realitate, destinul şi palmaresul lui Craioveanu vorbesc despre picajul de care a avut parte fotbalul românesc în ultimii cincisprezece ani. Craioveanu a ajuns, fără voia lui, o unitate de măsură a derivei. Cifrele rostesc fără milă adevărul. Cu tot talentul lui, Craioveanu a jucat doar de paisprezece ori pentru naţionala României. Sigur, s-a scris despre ostilitatea anumitor jucători faţă de el, dar până la urmă motivul principal pentru numărul mic de selecţii e altul şi ţine de valoarea de atunci a lotului şi, implicit, a fotbalului nostru. Craioveanu a avut, până la un punct, ceva din ghinionul lui Oblemenco, un alt nedreptăţi
  • Dreptul de-a pleca
    22 ian 2013   Blog
    Petre Grigoraş şi Cristian Pustai se despart de Pandurii şi Gaz Metan Mediaş însoţiţi de două întrebări argheziene: „De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?“ Chiar aşa, ce i-a făcut pe doi dintre antrenorii pricepuţi, oneşti şi preţuiţi din fotbalul nostru să renunţe? Şi mai ales, ce i-ar fi putut convinge să rămână? E greu de răspuns altfel decât prin intuiţii, bănuieli şi presupuneri.
  • Balconetti al II-lea
    15 ian 2013   Blog
    O incursiune în trecut, pentru tineri. De unde vine Balconetti?
  • Hoinari pe loc
    8 ian 2013   Blog
    Pe hipodrom sau în cavalcadă, prăbuşirea unui cal vorbeşte
  • Roşu şi (Munte)negru
    18 dec 2012   Blog
    O cromatică stendhaliană pentru romanul-fluviu al unui meci cum n-a mai fost.
  • Ferma de telestruţi
    11 dec 2012   Blog
    Televiziunea engleză care a transmis Manchester City - Manchester United duminică se hrăneşte cu filozofia lui Leibniz dimineaţa, la prânz şi seara.
  • Mediocraţia în asalt
    4 dec 2012   Blog
    Latinii sunt printre primii pedagogi ai unei discipline care se cheamă astăzi, peste tot în lume, „lungul nasului“. „Ne sutor ultra crepidam“ („Nu te ridica, cizmarule, mai sus de sanda“) e un îndemn pe care fotbalul nostru îl neglijează cu acel amestec de nonşalanţă şi trufie tipic suficienţilor.
CLASAMENT
POZ Echipa M V E Î GOL PCT
vezi detalii clasament »
1 CFR Cluj 10 7 2 1 15-4 50
2 FCSB 10 7 2 1 18-6 48
3 Viitorul 10 6 2 2 18-10 39
4 U Craiova 10 3 2 5 7-10 34
5 Astra 10 2 0 8 6-20 27
6 Sepsi OSK 10 0 2 8 5-19 21
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.