Propun un exercițiu de memorie. De când fotbalul e administrat de Răzvan Burleanu vă amintiți vreun moment care să merite aducere aminte? Eu n-am vreunul. Din contră. Nu mai existăm pe harta fotbalului. În aștia 6-7 ani s-a reușit o performanță negativă istorică.
Să nu mai fim conectați deloc la echipa națională de fotbal a României. Asta doare profund. Dacă Mircea Sandu a reușit să țină la distanță lumea politică, pentru cei de astăzi aceasta a devenit scut, pavăză și complice la eșecurile în cascadă.
Am fost înștiințați la un moment dat că „domnul președinte e campion mondial la marketing, la manageriat, la adus bani cu nemiluita pentru FRF”. Rar găsim o Slughiță care să poată debita asta despre șeful ei. De fapt, ăsta e și motivul pentru care încă mai ocupă funcția de Director Tehnic. Doamne, unde am ajuns! Coada asta de topor a intrat alaltăseară în direct la tv să explice cum e cu biletele la Euro și de ce Hagi, Popescu și ceilalți fotbaliști ai „Generației de Aur” n-au putut sta la tribuna oficială.
„Eu îmi cer scuze față de ei, dar n-a fost nimic intenționat. Și Țiți Dumitriu a stat la tribuna a doua. Nu e nicio diferență”. Așa a zis. Tupeul e apocaliptic, obrazul mai gros ca șunca de pe porc. Adică el, mahărul suprem, își cere scuze, dar n-ar trebui. Și-a asumat iar rolul de gunoier. De ieșit în față cu explicații pentru orice mizerii, doar, doar baciul suprem să-l mai țină la stână. Acest ins e chintesența a tot ce se întâmplă azi în fotbal. E duhoarea trecutului combinată cu mojicia, impostura și tupeul prezentului. Personaj alunecos. Dar nu mai e mult.
Să revenim. De ce le e frică de Hagi? Vă rog frumos să nu uitați!! Eu nu uit. Totul e cu premeditare aici. Au existat trei episoade în care cel mai bun fotbalist roman a fost umilit în ultimii ani. Primul cu fiul lui pus să-i care geanta antrenorului. Cel de-al doilea, nu mai departe de anul trecut. Atunci când Regele n-a fost invitat la ceremonia de la Romexpo pentru tragerea la sorți a grupelor. Sigur vă amintiți momentul cu singura declarație mai de bun simț a lui Andrei Vochin, care a spus: „ A fost o greșeală”. Iar acum, Hagi e trimis la tribuna a doua să vadă meciul.
Fostul căpitan tace și înghite cu noduri. Suferă și așteaptă ca și cum ceva ar urma să se întâmple. Ei lovesc, el întoarce celălalt obraz. Dacă ar fi să-i reproșez ceva lui Gică, asta ar fi. De ce nu răspunde? E o lipsă de reacție la mizeriile care i se fac. Trebuie să-i recunosc însă un soi de complicitate asumată. Știu că are un interes. Știu că e legat aproape ombilical de FRF prin prisma afacerii de la Ovidiu, dar totul are o limită. Într-o țară civilizată și cu reguli clare putea să aibă curajul să spună ce are pe suflet. Aici, nu! Pentru că răzbunarea lor prin lucruri mărunte l-ar costa enorm. Sunt însă sigur că va veni o vreme când îmi va da un răspuns la întrebare. Trebuie să-și apere trecutul și camarazii așa cum o făcea pe vremuri.
Dar până la urmă, cel mai important este că oricât ar încerca ei să dea cu mătura prin memoria noastră, nu vor reuși niciodată să șteargă ce am iubit. Sunt patetic? Da. Și? Continui să fiu. Pentru că acum, amintirile sunt armele cele mai de preț în lupta cu toți dâncii, burlenii, bodeștii și ce or mai fi ei. Asta ne-a mai rămas.
Și ca să nu-i uitați, vă las numele lor aici, în ordinea numerelor de pe tricou: 1.Florin Prunea (8 august 1968), 2. Dan Petrescu (22 decembrie 1967), 3.Daniel Prodan (23 martie 1972), 4.Miodrag Belodedici (20 mai 1964), 5. Ionuț Lupescu (9 decembrie 1968), 6. Gheorghe Popescu (9 octombrie 1967), 7. Dorinel Munteanu (25 iunie 1968), 8. Iulian Chiriță (2 februarie 1967), 9. Florin Răducioiu (17 martie 1970), 10. Gheorghe Hagi (5 februarie 1965), 11. Ilie Dumitrescu (6 ianuarie 1969), 12. Bogdan Stelea (5 decembrie 1967), 13. Tibor Selymesi (14 mai 1970), 14. Gheorghe Mihali (9 decembrie 1965), 15. Basarab Panduru (11 iulie 1970), 16. Ion Vlădoiu (5 noiembrie 1968), 17. Viorel Modovan (8 iulie 1972), 18. Constantin Gâlcă (8 martie 1972), 19. Corneliu Papură (5 septembrie 1973), 20. Ovidiu Stânga (5 decembrie 1972), 21. Marian Ivan (6 ianuarie 1969), 22. Ștefan Preda (18 iunie 1970), 23. Gavril Balint (3 ianuarie 1963), 24. Marius Lacatuș (5 aprilie 1964), 25. Michael Klein (10 octombrie 1959). Antrenor: Anghel Iordănescu. Băieți. Dragilor. Ca să fie și mai clar pentru toată lumea. Gică, nu vă pot ei umili, cât vă putem noi iubi!
P.S. În urma câtorva verificări am aflat următorul lucru. Pentru care garantez. FRF a primit cu titlul de invitație 13 acreditări pentru primul joc de la București. Acreditări pentru zona VIP. Una singură dintre ele a fost nominală: Răzvan Burleanu (președintele). Restul au fost împărțite de FRF cui a dorit. Aici e povestea. Cui au fost donate? Care dintre politicienii sau oamenii cu funcții în statul roman a întins mâna la Burleanu? Sau dacă n-a fost așa să iasă public și să explice. De exemplu, un simplu bilet la meci facut cadou unui functionar public în Israel se consideră dare de mită. Dar poate ne spun cei din poza cum au ajuns pe stadion. Sunt oameni de stat, puternici, care-și asumă lucruri.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER