– A fost pe punctul de a spune stop tenisului din cauza problemelor financiare și chinuită de o problemă cronică la călcâi
– Raluca a ales atât cu mintea, cât și cu inima: a preluat exemplul lui Tecău și a decis să se concentreze pe dublu
În numai două zile, de pe zgura norocoasă de la Nürnberg, unde a cucerit al treilea titlu WTA al carierei, alături de rusoaica Valeria Solovieva, Ralu s-a mutat pe iarba britanică, la Roehampton, locul tradițional de desfășurare a calificărilor pentru Wimbledon. Iar unicul Grand Slam în care trebuie să treci și la dublu prin purgatoriul tururilor preliminare îi testează limitele.
Însă, acum în echipă cu ucraineanca Olga Savciuk, chiar și cu numai două antrenamente în picioare pe covorul verde, a găsit de fiecare dată rezolvări elegante și inspirate. Mai întâi miercuri (3-6, 6-2, 6-3 cu Olga Pucikova/ Maria Sanchez) și în special ieri, când a dansat din spatele terenului și la fileu, pentru un 6-3, 6-2 convingător cu Jill Craybas și Elina Svitolina.
„Singură, o iei razna”
Câteva minute mai târziu, Raluca era toată un zâmbet. Îi merge de minune și alături de Olga, alături de care poartă și amintirea primului titlu WTA, cucerit la Tașkent. „E incredibil! Nu-mi pusesem prea mari speranțe, așa… Plus că nu eram obișnuită cu iarba. La simplu am fost cam în pom. Nu prea simțeam iarba sub picioare. Și, am zis s-o iau ușor-ușor. Și, am jucat din ce în ce mai bine”. Rezultatul de la Nürnberg a readus-o în Top 100 mondial la dublu. Dar urcușul spre înălțimi nu e pavat cu roze. O accidentare „păcătoasă”, după cum o definește, la fascia plantară, problemă pe care au mai traversat-o Sorana Cîrstea și Horia Tecău, o macină continuu. „Tot am probleme la călcâiul drept de la începutul anului și mi-e foarte dificil. Nu pot să mă antrenez ca lumea. Singurul lucru care mă ajută este un «tape» pe care mi-l aplică fetele de la fizio, de la WTA. Altfel, n-aș putea să joc! Din cauza clasamentului, la simplu ar trebui să joc turnee ITF în mare parte. Acolo, după un set, călcâiul îmi cedează. Efectiv, nu mai pot de durere!”. Iar Raluca nu e nicidecum genul care să se plângă!
Și nu e totul! Costurile necesare participării la turnee o conduc către o dezvăluire răvășitoare. „Toate economiile strânse de-a lungul timpului s-au dus. De un an și jumătate merg singură la 95% din turnee. Pe cine întrebi, îți spune la fel. O iei razna la un moment dat. Ai nevoie de un anumit suport lângă tine. În primul rând un antrenor, dar dacă nu se poate, măcar ocazional. Un suflet, acolo… N-am avut altă șansă – ori singură, ori deloc! Și, am ales să merg mai departe”.
De unde vine sprijinul
Sprijinul vine parțial de la Artemon Apostu, care o pregătește cât timp e în țară și de la conaționalele din circuit și partenerele de dublu. „Noroc că suntem multe fete. Chiar ajută chestia asta, să știi! Mai vorbim, mai mergem la masă împreună, stăm la meciurile celorlalte. Iar la dublu e mai OK. E diferență ca de la cer la pământ”.
BucuÂreșteanca de 24 de ani și-a luat inima în dinți. „Sunt entuziasmată. Chiar nu am nimic de pierdut. Am schimbat un pic prioritățile în capul meu și vreau să mă concentrez mai mult pe dublu. Chiar mi se pare că am cu ce!”. Iar visul de Top 10 văzut cu ochii de Horia Tecău în ATP nu mai pare așa îndepărtat. „Îți dai seamă că mi-aș dori!”.
„Îmi place să scriu. Am carnețele strânse de-a lungul anilor”
De ceva vreme, Raluca Olaru a început să-și relateze pentru un site de specialitate experiențele din circuitul profesionist. „Îmi place să scriu. Oricum scriam pentru mine de mult timp. Am carnețele strânse de-a lungul anilor. În momentul în care mă pun în fața calculatorului să scriu un articol despre tenis, îmi vin foarte ușor ideile. Feedback-urile pozitive de la cititori îmi dau și mai multă energie”.
Articol scris de Valentin Lupu
Foto: Valentin Lupu
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER