4 terenuri pe care trebuie să ajungi la Roland Garros. Te întâlneşti cu Muttley din Wacky Racers. Sau vezi altfel forehandul lui Nadal. Corespondenţă din Paris

2 iun 2018 1602 afişări Tenis
4 terenuri pe care trebuie să ajungi la Roland Garros. Te întâlneşti cu Muttley din Wacky Racers. Sau vezi altfel forehandul lui Nadal. Corespondenţă din Paris Foto: Cezara Paraschiv
GALERIE (7 de imagini) VEZI GALERIA

Pentru o experienţă completă la Roland Garros, trebuie să ajungi pe cele patru arene principale. Fiecare arată o perspectivă diferită asupra jocului de tenis şi a jucătorilor. Nadal văzut pe Chatrier nu este acelaşi cu cel de pe Lenglen, iar Terenul 1, un rotund fără muchii - sau ring, aşa cum găseşti şi la cursele de maşini cu circuite ovale - îţi aduce oamenii mai aproape. Nu e vorba de cei din tribună, ci de oamenii de pe covorul cărămiziu.

Inevitabil, un turneu de dimensiunea French Open-ului este despre alegeri. Indifirent câte ore vei petrece la complex, vei vedea doar o mică părticică. Ai de ales - ATP sau WTA, deci Nadal sau Halep - cum a fost joi, în turul doi, dar şi Djokovic sau Dimitrov, apoi Zverec sau Thiem - vineri, în turul trei. Asta ca să dăm doar câteva exemple de staruri ale căror meciuri s-au suprapus deja la această ediţie de Roland Garros.

ProSport vă propune o vizită scurtă pe arenele de la Roland Garros. Unghiuri diferite, tactici diferite. C-aşa-i în tenis.

Grande Chatrier

Philippe Chatrier este arena-muzeu a complexului. Supra-dimensionată, cu spaţiu de degajare în spatele liniei de fund a terenului, care augmentează jocul fizic, herculean al lui Nadal. Însă în prima săptămână, această arenă se umple greu. Nu a umplut-o nici Nadal, în primul tur, pentru că a evoluat pe ploaie, nu au făcut-o nici Simona Halep sau Serena Williams. Se umple sus, unde biletele sunt mai ieftine. Lojele însă suferă cam în acelaşi mod ca şi la Bucureşti. La alt nivel însă.



Lumea vine pentru show, iar arbitrul din scaun nu are nicio şansă să întrerupă un val mexican odată pornit. Întrebaţi-o pe Serena Williams. Şi pe adversara sa, Ashleigh Barty. Joi seară, înainte de ultimele două ture de serviciu ale americancei, s-au dat câte patru-cinci ture în plus de stadion, în ciuda apelurilor disperate din scaun. Dar publicul vrea spectacol, vrea emoţie, iar acolo unde meciul nu este suficient de intens, tribuna cade în letargie. Am văzut asta la meciul Simonei Halep.

Suzanne Lenglen

Arena Suzanne Lenglen te cucereşte. Pentru că, din afară, venind dinspre Central, te întâmpină cu un mega-ecran pe care fie sunt afişate scorurile partidelor în desfăşurare - mai ales în timpul caiificărilor, fie cu imaginile meciului în curs. Te întâmpină şi cu o statuie care a devenit unul dintre cele mai căutate locuri pentru făcut selfie-uri şi fotografii-suvenir.

Înăuntru, scaunele nu mai sunt verzi, ca pe Chatrier. Vezi un bej elegant, un design simplu, dar pitoresc. Suprafaţa cărămizie este clar mai mică, iar tribuna este mult mai apropiată de teren. Pentru că pe Chatrier, sunt multe loje, care amplifică senzaţia de mare, lat, iar construcţia în sus porneşte departe de punctul de interes.

Atmosfera este mult mai intimă pe Lenglen, acolo unde poţi spera să îi vezi, o dată pe turneu, pe Nadal, Djokovic, Federer (poate, atunci când elveţianul nu dă delete din calendar sezonului roşu). Stând în spatele liniei de fund a terenului, observi efectele, mai ales topspinul lui Nadal, cum îţi este greu să o faci în altă parte. Şi pentru că Nadal este puţin cam înghesuit pentru gustul său. Traiectoriile curbe ale spaniolului, prăvălirile bruşte ale ghemotocului galben sunt spectaculoase. Iar apusul are un farmec aparte aici.

Terenul pe care orice e posibil. Dar şi mai greu de intrat...

Proaspăt inaugurat în 2018, Terenul 18 se pliază perfect spiritului latin. Accesul este greoi, pentru că aleile care te duc spre intrări sunt înguste. Este însă un teren în care libertatea este mai mare. Nu sunt scaune. Îţi ocupi locul şi un alt fan vine lângă tine. Cele 2.200 de locuri - capacitatea estimată oficial, sunt însă poate cele mai vânate din complex. Pentru că acolo ajung meciuri tari, intense, cu jucători de Top 10-20, accesul se face la liber până în buza arenei şi, ca de la balcon, poţi vedea meciul şi din picioare.

Apare astfel un cordon uman în jurul intrărilor de la Terenul 18. Este o provocare şi un test de voinţă să prinzi loc pe Terenul 18, dar senzaţia de open space este de neuitat. Iar dacă te gândeşti şi la faptul că, în mai puţin de o săptămână, şi-a creat deja o reputaţie de teren pe care se poartă bătălii epice (5 seturi în meciul de debut pentru victoria lui Radu Albot, 5 seturi pentru Verdasco în faţa japonezului Nishioka, 5 seturi şi pentru Dimitrov), atunci este de dorit să te înarmezi cu răbdare şi să ajungi şi acolo.

Terenul 1: sau cum să te întâlneşti cu Muttley din Wacky Racers

Terenul 1 are tribunele foarte, foarte aproape de suprafaţa de joc, aşa cum remarca într-o frumoasă cronică de la faţa locului corespondentul Hotnews. Construită pe rotund, ca şi Terenul 18, arena aceasta oferă, în primele rânduri, posibilitatea de a fi în acelaşi film, adică în acelaşi plan fizic cu jucătorii. Un braţ care coboară atât de jos le este rezervat jurnaliştilor. De la acest nivel, mai spectaculos decât punctul în sine este spectacolul uman care ţi se aşterne în faţă. Un Verdasco - Dimitrov este ideal pentru vizionare de la câţiva metri. Pe de o parte, vezi fiecare bucăţică de zgură care sare în aer atunci când un tenismen aleargă spre minge şi intră în acel pas-slide, specific zgurii.

Apoi, vezi altfel înălţimea mingilor. Cum, de exemplu, arată dreapta plesnită de nicăieri de Verdasco fără pic de topspin. Plat, razant de fileu şi letal. Senzaţia de viteză este incredibilă. Tot aici vezi altfel şi cum un copil de mingi prinde perfect, ferm, mingea venită direct din returul lui Nando. Iar apoi îşi scutură mâna, evident traumatizată după impact. Reacţiile jucătorilor se văd. Cum mormăie în barbă aproape după fiecare punct Verdasco - doar că de această dată pare că este în dialog cu tine. Sesizezi cum Dimitrov loveşte cu intensităţi diferite în pantofii sport, în funcţie de cât de nervos e. Da, oricum Dimitrov dă tare cu racheta în pantofi atunci când vrea să îndepărteze zgura, mai tare ca Verdasco, dar, la un moment dat, condus cu set şi 4-2 de iberic, bulgarul a dat atât de tare în încălţăminte încât sunetul ieşit îţi dădea senzaţia că a depăşit intensitatea unui forehand. Din primele rânduri de pe Terenul 1, pare că te întâlneşti cu acel căţel care mereu bombăne printre dinţi, Muttley din Wacky Racers. Iar jucătorii de tenis sunt, clar, racers, dar uneori ştiu să fie şi wacky.

  • Terenurile celelalte, mai mici, aduc puţin a Wimbledon. Pentru că sponsori nu există pe 14 sau 16. Doar o margine verde închis. Roland Garros este despre alegeri, ca dintr-un raion de jucării. sau dintr-o ciocolaterie.
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.