Spiritul "stejarilor" merge mai departe! Cel mai tare duo tată-fiu din rugby, reunit de ProSport!

10 mar 2011 123 afişări Rugby
Spiritul "stejarilor" merge mai departe! Cel mai tare duo tată-fiu din rugby, reunit de ProSport! Cel mai tare duo tată-fiu din rugby, reunit de ProSport!
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

România întâlneşte mâine, la Tbilisi, Georgia, într-un meci de totul sau nimic pentru cucerirea trofeului Cupei Europene a Naţiunilor la rugby. O partidă în care unul dintre atuurile "stejarilor" îl reprezintă fundaşul Iulian Dumitraş.

Trecutul şi prezentul îşi dau mâna în naţionala de rugby a României. O întâlnire a generaţiilor cu aceleaşi ţeluri, în momente diferite, prinse sub acelaşi nume: Dumitraş. Tatăl, Haralambie, a făcut parte dintr-o generaţie de excepţie care învingea Franţa, Ţara Galilor şi Scoţia şi a participat la două ediţii ale Cupei Mondiale, în 1987 şi 1991. Fiul, Iulian, face parte din istoria recentă a "stejarilor". De câţiva ani, este titular pe postul de fundaş al echipei României, alături de care a participat la Cupa Mondială din 2007, fiind aproape de a-şi trece în palmares o a doua participare la prestigioasa competiţie.

Într-o dimineaţă răcoroasă de martie, puţinii trecători strecoară priviri curioase spre cei doi bărbaţi care stau de vorbă, liniştiţi, pe micuţa alee de lângă Stadionul "Arcul de Triumf". Tonul discuţiei este monoton, însă dincolo de el se ghiceşte o familiaritate complice, întregită de o asemănare atât de mare, de parcă timpul a pus faţă în faţă două imagini ale aceluiaşi personaj. "Va fi greu cu Georgia, trebuie să fiţi atenţi, disciplinaţi şi să jucaţi repede balonul. Cred că putem spera la o victorie", explică apăsat Hari Dumitraş. Iulian zâmbeşte, îşi bate tatăl pe umăr şi îl linişteşte: "Mergem acolo să câştigăm, asta ne-am propus la începerea CEN. Va fi greu, dar vom lupta până la capăt".

"Sunt mândru de el"

Iulian Dumitraş (28 de ani) pare copia perfectă a tatălui său. Acelaşi gabarit (1,90 m şi 104 kg), aceeaşi sinceritate în răspunsuri şi o modestie în spatele căreia se ghiceşte încă din primele cuvinte onoarea de a îmbrăca, asemenea seniorului, tricoul brodat cu frunza de stejar. "Deşi am trăit în Franţa de la opt ani şi m-am integrat în sistemul de acolo, niciodată nu mi-am uitat rădăcinile, locul de unde am plecat. De câte ori vin la naţională este o întoarcere acasă: multă bucurie, emoţie şi onoarea de a juca în numele ţării mele", explică el. În urmă cu 13 ani, Iulian lăsa în urmă fotbalul şi handbalul pentru a-şi face o carieră în rugby. O decizie deloc uşoară în ţara de adopţie, Franţa, şi într-un sport în care tatăl tău este cunoscut drept "Căpitanul de la Auch", numit astfel după victoria istorică în faţa Franţei din 1990, 12-6 (singura victorie românească pe pământ francez). "Mă bucur că a avut curajul să aleagă, că nu m-a copiat, că joacă pe alt post decât ce am jucat eu şi că are drumul lui, deşi ştiu că de multe ori i-a fost greu. Sunt foarte mândru de el", mărturiseşte Hari (51 de ani).

O alegere care avea să atragă după sine multe comparaţii şi prejudecăţi. "Mulţi îmi spun că trăiesc în umbra tatălui meu, însă mi-am construit singur viaţa. Nimeni nu m-a băgat în echipă la vreun club din Franţa pentru că tata este cine este. Tot ce am obţinut a fost prin propriile mele puteri. Tata mi-a dat sfaturi, dar nu el a fugit în locul meu", explică Iulian. Hari prinde ultimele cuvinte şi tresare. Îşi priveşte fiul şi zâmbeşte, parcă, unor amintiri din trecut. "Ştii care este cel mai frumos compliment care mi s-a făcut? Eram la un meci de-al lui Iulian, la Pau, şi suporterii discutau între ei: «Vezi, acela este tatăl lui Iulian Dumitraş». Din acel moment am încetat să fiu căpitanul României care bătuse Franţa. Acum eram tatăl fiului meu", strecoară încet.

Tatăl este o parte de istorie

Două generaţii diferite, una care în urmă cu trei decenii se bătea de la egal la egal cu puterile Europei, şi cea actuală, care se luptă an de an cu Georgia pentru supremaţia în al doilea eşalon valoric. "Visul nostru de când puneam ghetele în picioare era să batem Franţa. Vremurile nu se pot compara, că mă uit la ce este acum şi dacă aş avea 19 ani, nu ştiu dacă aş mai prinde echipa naţională", punctează Hari. O punte peste timp construită pe meciurile de altădată, pe care cei doi le urmăresc şi le analizează împreună. "Ce au făcut ei noi nu vom face niciodată, totul s-a schimbat în anii aceştia. Nimeni nu le contestă victoriile, foarte bine că au reuşit asta, ceea ce mă face să fiu mândru de tata, de faptul că face parte din istoria României", completează Iulian. O istorie ce poate fi completată mâine, la Tbilisi.

Iulian, antrenat de Radu Voina

Pe la 14 ani, Iulian Dumitraş a practicat doi ani, în paralel cu rugby-ul, şi handbalul. Cel care l-a adus la sală şi i-a pus în mână mingea de handbal a fost nimeni altul decât Radu Voina, actualul antrenor al Oltchimului. "Familiile noastre au devenit foarte apropiate din momentul în care ne-am mutat la Strasbourg. Radu Voina antrena acolo, apoi a trecut la Selestat. Au fost ani foarte frumoşi, iar el îmi este ca al doilea tată. Am copilărit împreună cu Bogdan, am rămas prieteni, ne vedem şi acum, mai stăm de vorbă", explică Iulian.

Greu cu răutatea gratuită

Iulian a debutat pentru România în 2002, la un meci cu Olanda. Emoţiile debutului şi ale prezenţei într-o echipă unde mărturiseşte că s-a simţit destul de stânjenit la început au fost lăsate treptat în urmă. Nu a fost însă uşor. "A fost o perioadă în care oamenii vorbeau foarte urât despre jucătorii din Franţa, însă nimeni nu înţelegea că noi nu veneam pentru bani sau altceva, veneam pur şi simplu să jucăm. La început a fost dificil cu criticile, cu răutatea gratuită, care este însă şi acum", oftează el.

"Pentru mine, rugby-ul a fost un mijloc de a avea un trai mai bun. Pentru Iulian, rugby-ul a fost şi este o joacă", Hari Dumitraş

"Tata nu m-a criticat niciodată, nu mi-a zis că sunt prost, că nu am ce căuta acolo, însă au avut alţii grijă de partea asta", Iulian Dumitraş

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.