La 95 de ani, Telu Diamandi a prins toate marile momente ale rugby-ului românesc

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

Cu toate că se apropie de o vârstă pe care puțini o pot atinge – 100 de ani -, Constantin „Telu” Diamandi se ține încă foarte bine. Născut în 1914, în localitatea Alexeni, fostul mijlocaș de grămadă a participat miercuri la lansarea cărții „Bucurii și tristeți în rugby-ul românesc”. Autorul, Vasile Constantin „Mao” i-a oferit o cupă și a propus ca o competiție să-i poarte numele.
Telu Diamandi și-a legat numele de cel al Sportului Studențesc, club la care a deprins tainele sportului cu balonul oval și la care a debutat în 1931. Acolo a activat până în 1949, cucerind și un titlu de campion național (1935). Cu echipa bucureșteană a participat și la turnee în Franța, la invitația unor echipe faimoase și atunci, dar și astăzi – Perpignan este una dintre ele. „Când mergeam să jucăm în Hexagon, eram primiți la Primărie, iar apoi ne plimbau prin tot orașul. Să ne vadă lumea și să vină la meci. Când marcam sau câștigam un meci, toată lumea ne aplauda”, și-a amintit Diamandi într-o discuție purtată recent, cu Vasile Constantin. Participant la ultima conflagrație mondială – a fost unul dintre puținii supraviețuitori ai batalionului său – „s-a întâmplat să primesc prima permisie exact înainte ca rușii să contraatace; atunci, dintre camarazii mei puțini au scăpat cu viață” -, nea Telu a fost și internațional (1935-1939), participând și la Campionatul European din 1938, unde a ocupat locul 3. Ca rugbyst a mai evoluat la Locomotiva CFR (1949-1954) și Locomotiva PTT (1954-1959), ambele echipe din București, iar ca antrenor a pregătit, timp de 28 de ani, pe Locomotiva PTT, Rapid, Metalul (Gloria), Progresul și Sportul Studențesc. A fost și arbitru de rugby, dar și membru al Colegiului Central al Antrenorilor la FR de Rugby (1950-1960).

Foto: Marian BURLACU