ProSport a dialogat în exclusivitate cu Ronnie O‘Sullivan, starul snooker-ului. Interviul a fost realizat prin intermediul Eurosport, post al cărui expert este englezul de 46 de ani.
În prima parte a vorbit despre lupta din circuit, recordurile sale sau ce va face după ce se va retrage din snooker: Starul mondial al snooker-ului, Ronnie O‘Sullivan: „Nu s-a născut persoana încă! Sunt sigur că recordurile le voi mai deține pentru cel puțin alți 50 de ani”.
Acum, în partea secundă a interviului, Ronnie a anunțat că nu poate exista o rivalitate cu Mark Selby, a declarat că adevărații săi rivali sunt Higgins sau Williams și că dintre jucătorii tineri nu a remarcat pe nimeni în mod special.
Sezonul de snooker e transmis în România pe canalele și platformele Eurosport (sau pe canalele Eurosport și pe Eurosport Player).
Ronnie O‘Sullivan are în palmares șapte titluri de campion mondial, egalând recordul deținut de Stephen Hendry.
ProSport: Cum ți-ai petrecut timpul departe de masa de snooker vara aceasta? Ai avut mai mult timp pentru hobby-urile tale sau pentru a încerca lucruri noi?
Ronnie O‘Sullivan: Am mers la Cardiff pentru Speedway Grand Prix și mi-a plăcut extrem de tare. Cred că a fost nevoie de 15 ani pentru ca acel motociclist să câștige o astfel de cursă în Regatul Unit, ceea ce a fost grozav. A fost o zi minunată, am aflat regulile și am înțeles mai multe. I-am cunoscut pe câțiva dintre motocicliști, publicul a fost fantastic. Știi, toți oamenii care lucrează la realizarea acestui eveniment sunt buni. Am avut o zi grozavă. Deci, sper că anul viitor să revin.
Cred că Eurosport și Discovery mi-au pregătit câteva lucruri pentru anul viitor. Sunt un adevărat fanatic al sportului. Așadar, să pot vedea îndeaproape și să lucrez la astfel de evenimente e grozav, să știi, în special să pot intra în culisele lor, deci, da, îmi place mult.
Cum mai e cu alergatul?
Am alergat destul de mult în ultimele cinci zile. Mă simt puțin obosit. M-am întors la obiceiul de a alerga constant. Încă de când a început COVID, am reintrat în rutină cu alergatul. În ultimul an, n-am avut ocazia să o fac prea des din cauza accidentărilor, așa că m-am bucurat doar de sala de forță. Acum, însă, accidentările sunt în trecut. Mă antrenez cu o intensitate mai mică atunci când alerg și reușesc să nu mă mai accidentez sau să nu mă mai supun acestui risc. Timpii îmi sunt mai slabi, dar mă bucur că pot să fiu afară, în aer curat.
Probabil că alerg de cel puțin patru ori pe săptămână și de maximum șase ori. Îmi place să merg și la sală o dată sau de două ori pe săptămână. Hobby-ul meu principal, ceea ce îmi face cea mai mare plăcere, sunt antrenamentele și exercițiile fizice. Fac asta cât de mult pot. În rest, încerc să împac și restul lucrurilor, snookerul, viața de familie.
Care sunt unii dintre jucătorii mai noi care merită urmăriți în acest an și crezi că pot câștiga turnee importante?
Este dificil de spus, fiindcă mulți deja au o experiență în circuit. Avem un Zhao Xintong, un Yan Bingtao. Ei sunt cei tineri, cei care vor veni și poate vor face parte din generația următoare care va domina snookerul și va prelua de la mine, John Higgins, Mark Williams, Mark Selby sau Neil Robertson.
Nu mi se pare nimeni cu adevărat special, din cei tineri. Dacă ar fi fost, cu siguranță am fi știut despre el până acum. Snookerul este într-un moment interesant acum, fiindcă mulți dintre tinerii talentați care sunt în centrul atenției sunt chinezi.
Nu urmăresc foarte mult ce se întâmplă în circuit. Eu îmi văd de treaba mea, iar apoi îmi place să mă retrag. E ca și când am o altă viață. Nu-mi place să investesc timp în a ști ce se întâmplă în circuit. Văd, însă, că sunt mulți jucători chinezi la competiții, așa că sigur vor fi și tineri talentați pe care-i vom vedea. Cred că Wu Yize joacă foarte bine, l-am cunoscut în Germania și cred că poate deveni foarte bun.
Cât de important crezi că este pentru snooker că există jucători din tot mai multe țări și competiții care se desfășoară în tot mai multe locuri?
Cred că ar fi grozav să avem poate chiar zece evenimente în China, zece în Regatul Unit și în Europa. Cred că ar fi grozav, fiindcă am avea zece competiții uriașe în China, apoi UK Championship, Masters și Campionatul Mondial, pe lângă seria Home Nations. Cred că toate acestea ar fi suficiente.
Cred că jucătorii au simțit impactul unor turnee mari din China, așa că putem avea mai multe. Asta ne arată că avem nevoie de mai multe evenimente de acest tip. Nu simt că e nevoie de mai multe turnee în total, ci de mai multe turnee mari.
Îl vezi pe Mark Selby ca pe marele tău rival în acest moment, sau simți în continuare că John Higgins sau Mark Williams sunt aceia?
Niciodată nu l-am văzut pe Selby cu adevărat ca un rival, fiindcă în multe feluri încearcă să mă prindă din urmă. Este mai tânăr ca mine, așa că a apărut în circuit mai târziu. Reperul meu de 21 de turnee mari câștigate stă în picioare, iar el are doar opt sau nouă. Mai are destule de câștigat până la recordul meu.
Mereu mi s-a părut un competitor feroce, însă ca rivali mai degrabă i-aș cataloga pe Higgins și pe Williams, pentru că sunt mai mult din generația mea și am avut o bătălie strânsă pe tot parcursul. Selby este însă un jucător bun.
Ai vorbit în trecut despre momente întunecate pe care le-ai avut după ce ai fost profesionist atâția ani. De ce mai concurezi la acest nivel?
Mereu mă gândesc că atunci când câștigi un turneu de nivelul Campionatelor Mondiale, e imposibil să meargă toate lucrurile cum îți dorești. Este o situație intensă, reală, cu mare presiune. E inevitabil să nu ai și momente întunecate, momente în care te gândești că nu mai vrei să faci asta. Indiferent de cât de bine joci, pe parcursul a 17 zile vei avea nevoie să tragi tare și să găsești forța de a continua în tine.
Acestea sunt momentele întunecate despre care vorbeam. Dacă îți dorești cu adevărat ceva, e nevoie să ajungi și acolo, dacă vrei ceva grandios și special. Uneori nu am fost pregătit pentru asta, în trecut. În vremea COVID a fost diferit, fără public la turneu. Nu simțeai că ai publicul în spate, atmosfera, intensitatea căreia trebuia să-i faci față, așa că a fost mult mai ușor. Când Crucible este plin zi de zi, este foarte dificil atunci când joci și lucrul ăsta te aruncă în apele adânci, să spun așa. Nu am vrut să mai ajung acolo, dar am avut o echipă de filmare care m-a urmărit pentru documentar, așa că m-am gândit că nu am încotro și va trebui să retrăiesc lucrurile astea. Vreau să pot să privesc înapoi și să știu că am făcut tot ce puteam. Măcar știu că indiferent de rezultat am dat totul și voi putea să trăiesc cu acest gând.
Ce crezi despre Shaun Murphy și opinia sa că cei din top 16 nu ar trebui să aibă locul garantat la Campionatul Mondial?
Nu am o opinie cu adevărat. Sunt un tip de modă veche. Încerc să merg înainte indiferent ce se întâmplă. Dacă trebuie să joc din primul tur (n.red. – de calificări), joc din primul tur și tot voi câștiga. Dacă mă pui să joc doar din turul patru, joc de acolo și tot voi câștiga.
Sunt genul de persoană care iubește provocările. Mă incită. Nu cred în scuze și nu caut scuze. Pentru mine cea mai importantă armă ca jucător de snooker este să pui suflet, să ai dorință și motivație pentru a câștiga. Dacă le ai pe acestea, nu te poate opri nimeni din a avea succes. Nu-mi pasă în ce fel de format se joacă. Îmi las snookerul să vorbească de la sine. Dacă ești suficient de bun, nu mai contează care e sistemul de joc, pentru că mereu vei fi câștigător.
Crezi că decizia World Snooker de a garanta venituri de 20.000 de lire sterline pentru toți jucătorii profesioniști în acest an este una bună?
Nu m-am informat suficient de detaliat despre asta. Cred că doar dacă urmărim termenii și condițiile putem să spunem dacă este o decizie bună. Din ce am auzit de la alți jucători pe care ai crede că îi va ajuta acest lucru, nu sunt cu adevărat optimiști în privința deciziei, tocmai pentru că există niște termeni și condiții. Nu știu care sunt acele condiții, pentru că nu este ceva ce mă afectează pe mine în mod particular, așa că nu m-am informat.
World Snooker nu a fost niciodată genul de organizație care să facă ceva numai în beneficiul jucătorilor. De multe ori există și beneficii care o deservesc ca organizație, mai mult decât ce au de câștigat jucătorii.
Personal, simt că dau înapoi lumii când pot. Susțin locurile conduse de comunități, iubesc să alerg, am o problemă cu faptul că există oameni ai străzii și că oamenii nu pot avea de mâncare. Am avut câteva Crăciunuri în care i-am hrănit pe cei fără locuințe și este unul dintre lucrurile care mi-a adus cea mai mare satisfacție. Mi-a plăcut mult. Așa că da, simt că e nevoie să dăm înapoi comunității. Oamenii unei comunități sunt foarte importanți. În lume există mulți oameni care sunt bogați, dar și oameni care nu dețin nimic. Cred că discrepanța dintre ei este prea mare în acest moment. Orice poți face pentru a ajuta persoanele vulnerabile și care au nevoie de ajutor este bine venit. Îmi place să fac asta – Ronnie O‘Sullivan
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER