Robert Glinţă (22 ani) este unul dintre sportivii români deja calificaţi la Tokyo 2020 Mai mult, Robert a fost primul calificat la Jocurile Olimpice de anul viitor, după ce, la finalul lunii aprilie, şi-a îndeplinit baremul olimpic în proba de 100 m spate, în cadrul primei etape a circuitului ”FINA Champions Swim Series”, la Guangzhou (China), cu un timp de 53,70 secunde (baremul olimpic este de 53,85 secunde în această probă).
„E un prim pas deja stabilit, deja făcut. Dar, pentru mine, obiectivul nu este calificarea la Tokyo, am timpul meu cel mai bun semnificativ sub baremul de calificare, aşa că era doar o chestiune de timp„, explică pentru ProSport, zâmbind, Robert Glinţă, care şi-a trecut în CV o primă participare olimpică la 19 ani, la Rio 2016.
„Este diferit în nataţie, pentru că nu avem un turneu de calificare propriu-zis, cum este la gimnastică, la tenis de masă, sau la sporturile de echipă. La noi există bareme de calificare, astfel încât la 1 martie, cu un an înainte de anul olimpic, începe calificarea la Jocuri pentru anumite ţări. Noi ne putem califica rapid, mergem după aceste bareme şi, practic, dacă ţi l-ai îndeplinit, ai asigurat biletul la Tokyo – aşa s-a întâmplat şi cu mine. Nu avem atât de mulţi sportivi cum sunt la americani, francezi sau australieni, care au trialuri cu câteva luni înainte să înceapă Jocurile şi care pun propriile lor bareme, mult mai tari decât standardele afişate de Federaţia Internaţională, aflând astfel cine se califică mai târziu„, detaliază Robert Glinţă, care şi-a stabilit baza de pregătire la bazinul Lia Manoliu.
De fapt, Robert Glinţă coborâse deja de alte două ori în 2019 sub baremul olimpic, însă abia la Guangzhou (China) rezultatul său i-a „vizat” oficial biletul pentru Tokyo 2020. „În ianuarie, în Luxemburg, am înotat sub baremul de calificare, într-o piscină omologată, dar nu s-a pus, pentru că era înainte de startul perioadei de calificare. Apoi, am făcut timp sub barem la Bacău, dar nu era bazinul omologat, chiar dacă era perioada de calificare. Aşa că în cele din urmă am făcut baremul în China, la un concurs organizat de FINA.
Oricum, nu mă stresam deloc, nici nu ştiam exact cât este baremul. M-am dus la aceste competiţii să îmi verific timpii, să mă verific pe mine şi pregătirea pe care am făcut-o. S-a întâmplat să fie sub baremul de calificare, dar nu acesta mi-a fost target-ul. Aveam clar în vizor să înot cât mai bine. A fost un bonus această calificare. Dar, per total, ţintesc sus, mult mai sus (n.r. zâmbeşte). Ţintesc o medalie la Jocuri. Asta mă face să mă trezesc în fiecare dimineaţă şi să fac toată munca care trebuie depusă pentru a-mi maximiza potenţialul şi a obţine tot ce se poate obţine„, mai punctează Robert Glinţă, care dă aisgurări că nu a simţit niciun fel de frustrare, nici presiune din pricina neînregistrării rezultatului de la Bacău.
53,32 secunde este recordul personal al lui Robert Glință în proba de 100 m spate
51,85 secunde este recordul mondial la 100 m spate, în bazin de 50 m, stabilit de Ryan Murphy, la Rio 2016
ŞTIAŢI CĂ…? La prima ediţie a Jocurilor Olimpice din carieră, Robert Glinţă a fost cel mai tânăr băiat din delegaţia României şi, per total, unul dintre cei mai tineri reprezentanţi ai României. „A fost ceva inedit, totul nou pentru mine. A fost extraordinar. Eram conştient cât de puternică este competiţia, a fost uluitor să mă aflu printre cei mai buni sportivi ai planetei. Faptul că am şi reuşit să mă calific într-o finală a fost cel mai frumos lucru pe care eu mi-l puteam dori de la Jocurile anterioare. De aceea la Jocurile care urmează ţintesc mai sus decât o finală (n.r. – zâmbeşte). Pentru că deja am obţinut finală la o vârstă destul de fragedă şi am căpătat mult mai multă experienţă, este mult mai multă muncă în spate, mai multă seriozitate. Nu am de ce să nu am aşteptări mari”, punctează Robert Glinţă.
Pentru că la o vizită în platoul ProSport LIVE din urmă cu un an sportivul piteştean mărturisea că are un playlist impresionant de aproape 5.000 de piese în calculator şi telefon, astfel încât se relaxează de multe ori ascultând muzică, l-am provocat pe Robert Glinţă să asocieze 9 titluri extrem de cunoscute ale câtorva dintre artiştii săi preferaţi cu stări de spirit, întâmplări şi situaţii din viaţa sa. Am adăugat în mix şi câteva piese din afara zonei sale de confort, iar ceea ce a ieşit ne-a surprins şi vă va surprinde, cel mai probabil, şi pe voi.
„Highway to Hell” (AC/DC – n.r. – Autostradă spre Infern): (Râde) Poate fi momentul în care plec de la hotel sau de unde stau şi am finala într-o probă la o competiţie internaţională. E super-energizantă şi este şi ce am nevoie.
„Dark necessities” (Red Hot Chili Peppers – n.r. – Nevoi ascunse): Au, wow! Nu prea am. Am ajuns la un self-control (n.r. – autocontrol) destul de bun, pentru că altfel nu pot să ating lucrurile de care am nevoie în pregătire. Nu mi-e foarte greu să mă abţin de la ciocolată sau de la altceva. Dar „dark necessesities” pot să spun că vine aşa: e sâmbătă noapte, nu seară, ştiu că duminică nu am antrenament şi poate nu mi-e foarte somn, nu am chef să dorm, poate mă apasă ceva şi ies afară la plimbare noaptea târziu, singurel, pe oriunde.
„Welcome to the jungle” (Guns N’ Roses – n.r. – Bun venit în junglă): Ah! Cred că intru într-o junglă de fiecare dată în bazinul de încălzire, la orice competiţie mare. Efectiv, e ca o junglă, fiecare pentru el, apă sare din toate direcţiile, sunt câte zece pe un culoar, fiecare înoată pe ritmul lui – tare, uşor şi trebuie să te fereşti! E ca o junglă, da.
„Money, money, money” (ABBA – n.r. – Banii, banii, banii): Am văzut un musical, acum destul de mult timp, în care erau numai piese de la ABBA şi mă duce cu gândul la locuri exotice, de vacanţă. Hoteluri, plajă. Pentru mine, cele mai dragi vacanţe sunt cele în familie, cam în fiecare an sau o dată la doi ani obişnuim să mergem în străinătate şi astfel am parte de cea mai mare relaxare. Mă detaşez. Acelea sunt vacanţele care îmi plac cel mai mult. Îmi place la mare. Nu sunt prieten cu soarele, dacă merg la mare stau la umbră şi nici în apă nu pot să stau foarte mult, pentru că de multe ori sunt sătul de apă, dar şi marea are farmecul ei. Îmi place la munte, îmi place natura foarte mult, aşa că prefer să merg la munte unde sunt înconjurat de vegetaţie şi e aer curat, decât să merg la mare.
„Listen to your heart” (Roxette – n.r. – Ascultă-ţi inima): (Râde) Nu-mi aduc aminte ultima dată când am făcut-o. Sunt un tip foarte raţional şi cerebral, de multe ori poate nu este bine, pentru că îmi mai pune şi beţe în roate, dar încerc, pe cât se poate, să ascult şi de inimă. Poate că nu îmi iese de prea multe ori. Dar, e de ţinut minte asta cu Listen to your heart.
„Time of my life” (Dirty Dancing – n.r. – Cel mai frumos moment al vieţii mele): Poate fi momentul în care am urcat pe podium la Singapore, după ce am câştigat medalia de aur, la Campionatul Mondial de juniori, cu recordul competiţiei. Nu a fost atunci record mondial de juniori, ci doar al competiţiei. Dar medalia de aur, la un campionat atât de mare, chiar dacă a fost de juniori… a fost un moment cu puternic impact emoţional.
„Şi băieţii plâng câteodată” (Holograf): Nu am ajuns să plâng, dar tremuram tot, mai tare decât înaintea probei sau în timpul probei. Aşa de puternică era trăirea la Singapore, în 2015.
Când sunt deprimat nu ascult piese cu versuri, ascult sunete care îmi influenţează starea şi mă fac să fiu calm. Ţinta e să vin la pace cu starea dramatică, să fiu calm şi liniştit că pot să mă bucur de toate momentele Robert Glinţă
„Happy” (Pharrell Williams – n.r. – Fericit): Ah, urăsc melodia asta!
Bine, atunci… „Don’t worry, be happy” (Bobby McFerrin – n.r. – Nu-ţi face griji, fii fericit): Să spunem că sunt în maşină, la drum lung, nu trebuie să ajung undeva în grabă, ci doar mă bucur de călătorie.
„I have a dream” (ABBA – Am un vis): Ar fi să ajung să progresez până într-acolo încât să ştiu că mi-am atins maximul. Indiferent unde mă voi situa, la ce nivel, în clasament sau ca timp – pentru că timpul e mai presus de medalie, îmi doresc să îmi ating potenţialul meu maxim, să fiu conştient că l-am atins şi să rămân cu acest gust al atingerii acestei realizări. În afara planului sportiv îmi doresc să dau înapoi comunităţii de pe urma căreia am învăţat atât de multe. Am trecut prin atât de multe experienţe de pe urma cărora mulţi sportivi, poate mici înotători şi poate chiar şi antrenori ar putea beneficia şi din care ar avea de învăţat ca să îşi îmbunătăţească practicile, metodele de pregătire. I-ar putea ajuta pe micii sportivi să prindă curaj şi să ştie cum să gestioneze anumite situaţii. Îmi doresc să am satisfacţia de a-i vedea pe ei că mă privesc cu entuziasm, cu respect, pe oamenii pe care voi reuşi să îi ajut pe plan profesional şi poate chiar şi personal, având în vedere faptul că o să termin Facultatea de Psihologie şi o să intru în contacte destul de personale cu foarte multe persoane.
Robert Glinţă a schimbat „banca tehnică” după calificarea la Tokyo 2020! Sportivul lui CS Dinamo a obţinut calificarea la Tokyo 2020 sub comanda antrenorului federal Silviu Anastase. În ultimele săptămâni însă, se antrenează alături de antrenorul emerit al nataţiei româneşti, Mugur Tomescu, un om cu o carieră de 40 de ani în antrenorat şi participări deja la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice.
„Este o schimbare foarte proaspătă, foarte bruscă. Nici eu nu mă aşteptam. A fost decizia fostului meu antrenor, Silviu Anastase. Eu respect asta şi a trebuit să mă mişc repede, pentru că timpul trece şi nu e loc de acuzaţii sau de bătut pasul pe loc. Vreau să stau concentrat pe ceea ce am de făcut şi să găsesc mijloacele prin care pot să îmi continui treaba. De aproximativ trei săptămâni am început cu domnul Mugur Tomescu. Are un stil total diferit faţă de ceea ce am fost obişnuit cu Silviu în ultimul an de zile, dar îmi place. Este diferit şi ca volum, şi ca intensitate, şi ca diversitate a exerciţiilor. Mi se părea totul mult mai monoton, aveam foate multe exerciţii care se tot repetau şi care nu mai aveau cum să îmbunătăţească un anumit lucru. Mă adaptez destul de repede, sunt chiar foarte optimist, am o stare de bine la antrenament şi încă doi colegi alături de mine, ceea ce este o diferenţă enormă. În ultimul an m-am antrenat singur şi, în înot – un sport foarte monoton, foarte repetitiv, totul poate deveni atât de plictisitor încât poate ajunge chiar să îţi scadă performanţa. Cred că acum am un mediu mai propice pentru performanţă, eu mă simt bine, iar asta contează cel mai mult” Robert Glinţă, despre noua colaborare cu antrenorul Mugur Tomescu
„Este o schimbare foarte proaspătă, foarte bruscă. Nici eu nu mă aşteptam. A fost decizia fostului meu antrenor, Silviu Anastase. Eu respect asta şi a trebuit să mă mişc repede, pentru că timpul trece şi nu e loc de acuzaţii sau de bătut pasul pe loc. Vreau să stau concentrat pe ceea ce am de făcut şi să găsesc mijloacele prin care pot să îmi continui treaba.
De aproximativ trei săptămâni am început cu domnul Mugur Tomescu. Are un stil total diferit faţă de ceea ce am fost obişnuit cu Silviu în ultimul an de zile, dar îmi place. Este diferit şi ca volum, şi ca intensitate, şi ca diversitate a exerciţiilor. Mi se părea totul mult mai monoton, aveam foate multe exerciţii care se tot repetau şi care nu mai aveau cum să îmbunătăţească un anumit lucru. Mă adaptez destul de repede, sunt chiar foarte optimist, am o stare de bine la antrenament şi încă doi colegi alături de mine, ceea ce este o diferenţă enormă. În ultimul an m-am antrenat singur şi, în înot – un sport foarte monoton, foarte repetitiv, totul poate deveni atât de plictisitor încât poate ajunge chiar să îţi scadă performanţa. Cred că acum am un mediu mai propice pentru performanţă, eu mă simt bine, iar asta contează cel mai mult” Robert Glinţă, despre noua colaborare cu antrenorul Mugur Tomescu
„Wallpaper-uri cu mine nu am avut niciodată. Şi nu cred că voi avea (n.r. – râde)”. Pasionat de fotografie, Robert păstrează în telefon toate fotografiile pe care le obţine de la diferite concursuri. „Nu am o fotografie favorită, regret să dezamăgesc. Toate îmi plac. Pozele pe care le găsesc de la concursuri sunt inedite, sunt unice în felul lor, fiecare are un unghi diferit, sunt din momente diferite – poate dinamice, poate statice şi fiecare are frumuseţea ei aparte.”
De ce nu are postere pe perete. „De la 16 ani am plecat de acasă şi nu pot să spun că am avut un loc în care să stau prea mult timp. Nu am putut să-l personalizez atât de mult cât aş fi vrut, pentru că nu era locul meu şi ar fi trebuit apoi să plec. De aceea, m-am limitat din acest punct de vedere. Poze pe perete cu mine găseşti doar în casa părinţilor mei. Acolo e alegerea alor mei (râde).”
Are legătură cu apa şi îl înspăimântă pe Robert Glinţă. Dacă vă plac ghicitorile moderne, iată una: dacă Robert Glinţă nu face parte din categoria înotătorilor de top care se tem să iasă să înoate în mare şi nu ar avea emoţii nici pe cel mai mare tobogan cu apă din lume, atunci ce are legătură cu apa şi îl sperie pe piteştean? „Deshidratarea! Nu am frici de genul cel mai mare tobogan din lume, în schimb, cea mai mare frică, câteodată, frică – între ghilimele, este să stau prea mult timp departe de apă. Se pune?”
A dat examenul de Bacalaureat în aceeaşi clasă cu Larisa Iordache.
Maşina, obligatorie pentru Robert Glinţă. „Fără ea îmi este extraordinar de greu să mă deplasez. Am un stil de condus sportiv, îmi place viteza şi în apă, şi pe uscat. Deşi nu am fost pe un circuit niciodată şi nici la volanul unei maşini de circuit, m-aş lăsa provocat la câteva ture (n.r. – râde). Ar fi un experiment pentru toată lumea.”
Cel mai greu zbor cu avionul. „Cel mai mult am zburat 12 ore, dacă nu mă înşel până în China. Sunt infernale zborurile acestea, mai ales când sunt pe timp de noapte: eşti foarte obosit, tânjeşti după un somn bun şi nu poţi să ajungi la acel somn! Bine că nu mi-e frică de turbulenţe. Nu exagerat. Nu am avut cine ştie ce peripeţii cu avionul. Dar, acum, totul până la… râde… Doamne fereşte!”
Are tatuat un extraterestru, pe un cot, iar pe celălalt, cercurile olimpice. „Vine de la porecla pe care am avut-o când eram mic, la primul meu antrenor de înot. Ne-a pus porecle tuturor celor din grupă, pe mine m-a numit extraterestru, pentru că scoteam nişte timpi super-buni încă de la o vârstă mică, 12-13 ani. Tatuajul cu cercurile a venit cam la doi ani după ce am participat la Jocurile de la Rio. Inspiraţia a venit din State, pentru ei e ceva uriaş să ajungi la Jocuri. Eu, fiind finalist, am fost foarte, foarte apreciat din acest motiv. Mi-au deschis mai mult ochii asupra faptului că lucrul pe care care l-am realizat la Rio a fost destul de mare. Am vrut ca această conştientizare să rămână cu mine şi să îmi fie sursă de motivaţie şi concentrare pe viitor.”
Este fan Marvel! „Îmi plac SF-urile. Da, cred în extratereştri, categoric! Şi, în ghilimele, mă identific cu unul într-o societate atât de nebună. Îmi plac toţi super-eroii lui Marvel foarte mult. Şi cei de la DC Comics (n.r. – Superman, Femeia Fantastică, Batman, Aquaman, Lanterna Verde, Catwoman), dar Marvel e Marvel (n.r. – Ironman, Omul Păianjen, Thor, Hulk, Ghost Rider, Doctor Strange).
„Am fost în Statele Unite, în cadru universitar, în 2017/2018. Nu mă antrenam ca profesionist, dar erau extraordinar de dotaţi, se vede că interesul este masiv, au bază de selecţie foarte mare şi este o industrie în sport. Cărămizile se construiesc zi de zi la antrenament şi nu direct în concurs. De ce nu am rămas acolo? Sincer nu am simţit că rezonez cu acel loc şi după un an de zile am spus că nu merită să îmi irosesc trei sau patru ani din viaţă în acel mediu, când credeam cu tărie că pot să îmi maximizez potenţialul mult mai mult aici în ţară decât o făceam acolo. Nu simţeam că este locul meu acolo. Nu rezonam din mai multe puncte de vedere: şi emoţional, şi fizic, şi cultural. Categoric, sunt convins în continuare că a fost cea mai bună decizie. Nu am niciun regret din acest punct de vedere” Robert Glinţă, despre decizia de a nu continua pregătirea în Statele Unite
„A fost totul centralizat, am stat într-un sat sportiv, la fel cum se face la Olimpiadă. Nu a fost de aceeaşi anvergură, dar am avut totul organizat în cadrul acestui mic sătuc, unde stăteam absolut toţi sportivii, în clădiri apropiate şi totul a fost mult mai uşor, a curs mult mai lin şi cu transportul, masa la îndemână, restaurantul nostru deschis 24 de ore din 24, sală de forţă în apropiere. Totul ca sportivii să se pregătească şi să stea concentraţi, să nu aibă parte de stimuli externi pe perioada competiţiei. Asta cred că m-a ajutat şi pe mine, m-a ţinut într-o stare de concurs de la început până la final” Robert Glinţă, despre participarea la Campionatul Mondial de nataţie de la Gwangju, Coreea de Sud, 12-28 iulie 2019
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER