„Vă rugăm să plecați acasă!”** George Gaiță îl face praf pe Kovacs și anunță dezastrul pentru polo-ul românesc

Ancora de salvare care menține naționala României agățată de stânca JO 2012 pare extrem de firavă, după ce băieții lui Istvan Kovacs s-au scufundat în apele Mondialului de la Shanghai – locul 12 din 16 echipe.

Dacă timp de două săptămâni mai toți oamenii din poloul românesc au evitat să facă o analiză a parcursului celei mai bune reprezentative masculine din România ultimului deceniu, George Gaiță, fostul președinte al FRP, e foc și pară. Gaiță este omul care a ținut în palmă naționala în perioada 2000-2008, iar Cosmin Radu & Co l-au recompensat prin locul 4 la CE 2006 și poziția a șasea la CM din 2005. Ulterior, după ratarea JO 2008, omul de afaceri și-a dat demisia de onoare din fruntea FRP, dar n-a lăsat naționala să plutească în derivă. L-a convins pe reputatul tehnician ungur Istvan Kovacs să treacă la timona navei tricolore, utilizând un tertip înainte ca acesta să semneze: a pus lacătul pe bazinul Floreasca pentru ca maghiarul să nu vadă găurile „ligheanului” din cartierul de fițe al Capitalei, stare precară sugestivă pentru toată infrastructura sporturilor nautice din România. Prezent la Shanghai alături de prima reprezentativă, Gaiță a văzut de aproape toate confruntările.

Domnule Gaiță, care ar fi cauzele clasării neașteptate a României la CM, mulți oameni se feresc să le puncteze…
N-am văzut așa ceva în viața mea… asemenea meciuri cu Japonia și cu echipa Canadei, m-au lăsat mască. Să iei 18 goluri de la niponi e ceva unic în istoria naționalei României. Probabil că nu s-a lucrat la antrenamente deloc la faza de apărare, pentru că pregătirea fizică Istvan Kovacs o face bine. Unii băieți au fost complet ieșiți din formă, alții nu pot mai mult… asta e limita lor, iar alții au avut evoluții fluctuante. Dar au mai fost și arbitrajele. La final, a venit Andrei Iosep la mine și mi-a spus: „Domnule Gaiță, ne-am dat seama cât de util ne-ați fost în anii în care ați condus federația. Datorită dumneavoastră am avut mereu arbitraje corecte…” Și știi de ce mi-a spus asta!? Pentru că sportul înseamnă politică, să fii cunoscut la nivel de FINA, FIFA, să socializezi cu oficialii acestor foruri, să participi la întâlniri. Eu am făcut mereu lucrul ăsta, iar arbitrii nu ne-au furat niciodată.

Deci în principal e vina băieților…
Nu! Eu l-am adus pe ungurul Istvan Kovacs și eu sunt primul care l-aș trimite acasă, pentru că a încălcat zeci de paragrafe din contract, a profitat și și-a văzut de propriile interese financiare. Sunt consternat de faptul că a stat mai mult în Ungaria decât în România, în sensul că el se ocupa opt luni pe an de echipa de club Szolnok, unde este director tehnic, iar cam patru luni conducea naționala României, al cărui selecționer este. Cu alte cuvinte, în loc să fi stat să vadă meciurile din campionat de la noi, unde ar fi putut detecta tineri pentru lotul lărgit, el urmărea pas cu pas campionatul Ungariei. Dacă eu aș mai fi fost președinte, nu l-aș fi lăsat niciodată să opteze pentru acest program, dar pentru el a fost și este avantajos: 6.000 de euro pe lună din România și 4.000 din Ungaria… sunt niște sume frumușele… A încălcat obiectivul, vă rugăm să plecați acasă. Așa i-aș spune…

„Kovacs trebuie schimbat”

Îi reproșați destule…
Trei ani, Istvan Kovacs n-a învățat o boabă românește și n-a reorganizat poloul românesc la niciun nivel. L-a avut pe Ladislau Balanov secund și traducător și se înțelegea în maghiară cu băieții originari din Oradea. N-a crescut tinerii și nici nu i-a învățat pe antrenorii de la noi absolut nimic din tainele școlii maghiare și din bogata lui experiență, nu mi-am imaginat că am putea fi atât de dezorganizați. I-aș spune lui Tolea Grințescu că, dacă nu-l schimbă pe ungur, e terminat. Așa am prevăzut și cu echipa lui Hagiu care s-a clasat pe 11 la Mondialul din Melbourne din 2007 și ulterior la turneul de calificare pentru Olimpiada din 2008 a clacat.

„M-avem șanse să mergem la Londra”

Ce e de făcut? Ne mai putem califica la JO?
Trebuie făcută analiza la rece. Când naționala a ratat calificarea la JO 2008, eu am spus că-s vinovat și mi-am dat demisia de onoare. În doi ani, Italia, echipă pe care am bătut-o la Mondialul de la Roma (n.r.- iulie 2009), a ajuns medaliată cu aur la Shanghai. Păi noi cum putem să preluăm modelul? Părerea mea este că nu avem nicio șansă să mergem la Londra. Avem o șansă pe termen lung: să creștem tineri încă de la juniori, pentru că de la acest nivel demarează cu carențe mari, pentru că antrenorii ori sunt foarte slab pregătiți, ori sunt prost plătiți. Tinerii trebuie să facă sport pentru că ați văzut câți se îndreaptă spre droguri. Eu voi sprijini orice primar de comună sau om politic important care vrea să ridice un patinoar, un bazin sau un teren de fotbal pentru că acesta e spiritul olimpic în care trebuie să ne aliniem. Ca infrastructură, oricum suntem ultimii din Europa…