În Galați există o comoară îngropată în pământ, una estimată de specialiști la aproximativ un milion de euro. Amplasată la nord de terenul de fotbal de la baza sportivă Siderurgistul, spre oraș, deocamdată este o groapă imensă, plină cu capetele unor stâlpi de beton ce ies din pământ. Proprietar este Consiliul Local și foarte puțini gălățeni știu că acolo s-a făcut cam o treime din lucrări la ceea ce ar fi trebuit să fie cel mai mare complex de natație din țară încă de acum mai bine de un deceniu.
Abandonat în 2001, proiectul a fost acum reluat, obținându-se 70 % din finanațare de la Compania Națională de Investiții, în timp ce diferența va fi acoperită de municipalitate, consilierii locali votând favorabil la sfârșitul săptămânii trecute partea de cofinanțare în valoare de 11.177.400 lei (inclusiv TVA). În total, este vorba de 37.258.000 lei (inclusiv TVA), adică aproximativ 8,3 milioane de euro, durata de execuție fiind de 18 luni.
Conform reprezentanților Primăriei, lucrările vor începe anul viitor. „Va mai dura până la prima lopată, mai sunt de parcurs câțiva pași de natură birocratică. Lucrările ar putea începe anul viitor”, a declarat Mihai Costache, purtător de cuvânt al Primăriei. Printre altele, va urma licitația de atribuire a lucrărilor și este posibil să apară contestații la acest pas care să întârzie cu câteva luni bune startul execuției.
O treime din lucrare este făcută
Complexul de natație a stat la baza întocmirii proiectului bazei sportive Siderurgistul. Sala de sport și terenul de fotbal cu gazon sintetic au fost adăugate ulterior, ideea aparțindu-i celui care pe atunci era director de investiții în combinatul siderurgic, Alexandru Dobre. S-a început lucrul la sfârșitul anilor ”90 și la final ar fi trebuit să fie un bazin de dimensiuni olimpice, înconjurat de tribune, care să poată intra ușor în circuitul marilor competiții internaționale de natație. Sub același acoperiș, urmau să fie și alte două piscine mai mici, una pentru copii și una de recreere pentru adulți.
Partea cea mai dificilă, pregătirea terenului, a apucat să fie făcută. S-a forat și s-au turnat piloții – stâlpi de beton – până s-a ajuns la „pământ sănătos”, la o adâncime de 24 de metri. Totul pe banii și manopera combinatului siderurgic. Dar după privatizarea acestuia, în 2001, lucrările au fost sistate, noii proprietari nedorind să mai facă investiții acolo.
Conform celor care au lucrat acolo, ce s-a făcut reprezintă aproximativ o treime din volumul total de muncă. „Dacă ar să o luăm de la zero și să ajungem la stadiul de acum al lucrărilor, ar fi nevoie cam de un milion de euro. Aceasta este valoarea la un calcul sumar a ceea ce este acum acolo, raportat la prețurile de astăzi”, ne-a declarat inginerul Gheorghe Pascariu, președintele filialei gălățene a Patronatului Societăților din Construcții, care a fost implicat direct în lucrările de acum mai bine de un deceniu de la „Siderurgistul”.
Articol scris de Marian Căpățînă
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER